Dacă fac un exercițiu de imaginație și îmi închipui că mi se oferă șansa să introduc ceva legi care reglementează anumite norme comportamentale în societatea moldavă, eu aș opta pentru niște chestii care, aparent, nu înseamnă mare lucru.

Dar eu fac parte din categoria persoanelor pentru care detaliile contează, așa că aș reglementa următoarele lucruri, cu care puteți să nu fiți de acord, admit asta). Deci, să se pedepsească dur:

  1. Scuipatul pe trotuare și oriunde în spațiul public. Aici inculpați sunt mai mult reprezentații sexului masculin, eu arareori am văzut o femeie să scuipe pe drum. Dragi bărbați, eu idee nu am care-s motivele fiziologice sau de altă categorie care vă transformă, efectiv, în cămile, dar vă spun cu toată certitudinea că nu există manifestare mai grețoasă și mai grea din categoria oribilului decât momentul când trageți flegme pe trotuar. Nu o să mai descriu amănuntele acestui obicei, că poate există lume care a mâncat deja când va citi articolul. Doar atât vă spun: ni se taie orice chef de a mai interacționa în vreun fel cu domniile voastre când vă vedem că vă comportați așa. Nu știu, poate vi se pare un gest cool, poate vreți la patruzeci de ani să o ardeți în stilul băiețeilor răi de cartier, care nu dau doi bani pe educație și bun simț, dar vreau să vă anunț că nu suntem în anii nouăzeci și nici măcar atunci nu cred să fi existat femei care să leșine de încântare, când vă înșirați mucii pe străzi. Ok, dacă nu vă pasă de femei, sau poate sunteți cu vreuna care se face că nu vede organgutanul de lângă ea, gândiți-vă la persoanele cu dizabilități care se deplasează în scaune cu rotile și, efectiv, adună cu mâna mizeriile de pe jos.
  2. Nu, că n-am nimic cu parfumul discret aplicat cu simț omenesc. Dar am foarte multe de spus la adresa oamenilor care toarnă pe ei jumate de sticluță. Nu glumesc, odată mi s-a făcut rău la propriu de la un Baccarat Rouge (parfumul acesta tre’ să se vândă împreună cu prospect de utilizare, dar și mai bine, să se dea cu rețetă, ca la farmacie). Așadar, avem două mici reguli de aplicare a parfumului. Prima ar fi cantitatea. Atenție, dozajul este următor: o picătură sau un puf la încheieturile mâinilor și aceeași doză la gât. Atât, mami, că altfel murim sufocați! A doua regulă este să se aplice parfumul pe corpul curat. Da, trebuie să o spun. Spălați-vă, iepurași și motănași, dimineața, înainte de a vă da cu parfum. Cu apă. Nu, deodorantul nu e apă. Schema e următoarea: apă – săpun – apă – deodorant – parfum. Nu trebuie să vă supărați pe mine, doar trageți o tură cu troleul în orele de vârf, după aceea discutăm.
  3. Poveștile la telefon în public. E de la sine înțeles că toți avem persoane cu care nu am vorbit demult și avem de povestit ore în șir, și de ce să n-o facem în drum spre casă în transport public? O mică remarcă – taxi-ul e tot transport public). Nu o dată am asistat la scena în care toți pasagerii din autobuz ascultă cum cumătra Lucia l-a prins pe bărbat-so cu vecina, sau că fina Mariana are al treilea avort. Ne e jenă, oameni buni! Tocmai fiindcă nu e treaba noastră, ne e jenă să ascultăm poveștile de viață ale altcuiva. Bine, nici rețeta de adjică povestită cu lux de amănunte nu ne interesează.
  4. Lipsa culturii comunicării virtuale (și nu numai). Dacă ați fost martor la mesajele gen „Preț?” de sub vreun anunț cu prestare de servicii sau produse, atunci știți la ce mă refer. Nu tu bună ziua, nimic. De mici copii peste tot ni se vorbește despre faptul că trebuie să ne salutăm când începem o discuție, sau intrăm într-o încăpere, sau vorbim la telefon. Păi, și dacă ni se vorbește de mici, cum se face că la maturitate uităm de această regulă de minim bun simț? Intrăm cu impertinență în cabinetul doctorului, fără să batem la ușă, sunăm la agenții de servicii publice și îi dăm cu întrebarea care ne doare, de parcă un „Bună ziua” ne costă o avere. Așadar, dacă vreți să aflați prețul unei rochii, ar fi minunat dacă ați scrie „Salut! Aș vrea să știu la ce preț pot cumpăra rochia? Mulțumesc!”.
  5. Moda pantalonilor mulați bărbătești. Dacă să mă obrăznicesc, s-o fac până la capăt! Am impresia că industria modei își bate joc de noi, livrând fără întrerupere în loc de pantaloni normali bărbătești niște colanți care stau lipiți de piciorușele dolofane, sau nu prea, ale bărbaților neamului. O să fiu sexistă, da, și poate că o să percepeți acest mesaj drept unul plin de prejudecăți, dar eu știu și simt că vociferez ceea ce multe femei vor să spună. Este, desigur, alegerea voastră, dar nouă ne place atât de mult să admirăm un bărbat îmbrăcat bărbătește, elegant, nu de parcă a furat pantalonii lui frate-su mai mic.
  6. Slaba cultură a consumului de mâncare și băutură. Neamul nostru nu știe a savura mâncarea și a primi plăcere de la băutură. Acest lucru se vede mai ales de sărbători. Noi avem o gastronomie fantastică, bogată, iar omul nostru în loc să mănânce un desert sau o bucată de carne astfel încât să simtă aroma, textura, gustul, bagă la repezeală cinci feluri de mâncare rece, cinci feluri de mâncare caldă și toarnă deasupra un pahar de vin pentru că îi e sete. Vinurile moldovenești se bucură de succes peste tot în lume, și de ce un chinez poate savura un pahar de Rara Neagră iar ai noștri îl dau peste cap de parcă ar bea Yupi?

Voi ce proiecte de lege ați adăuga?

Distribuie articolul: