Recent, la o cafea, am abordat cu prietenele mele subiectul dormitului separat în cuplu. Deci, patru femei mature (inclusiv umila mea persoană), care au fiecare mai mult de cinci ani de căsătorie în spate au declarat unanim că dorm separat de soții lor. Poate că să fi dat această întrebare unui cerc mai mare de respondenți, primeam și alte răspunsuri.

Cert e faptul că maică-mea, când i-am spus că dorm separat de bărbat-miu a făcut ochii cât cepele. Pentru dânsa asta a însemnat că suntem la un pas de divorț. Argumentele au fost că lipsește apropierea, că te distanțezi, că pe urmă o să vrei să sudezi fisura apărută și nu o să se încleie nimic, că, la urma urmelor, dispare viața sexuală. Și, chiar diseară să mă întorc în patul conjugal. Aha, amuș!

Acuma nu vreau să conving pe nimeni și, per general, nu vreau să discut cum și cât de corectă este atât poziția adepților somnului separat, cât și a celor ce nu admit în ruptul capului așa ceva. O să mă strădui să trec în revistă argumentele pe care le-am adunat de la prietenele mele și pe-ale mele proprii.

În primul rând, somnul separat nu are nimic cu viața sexuală și intensitatea ei. Ok, numai dacă nu dormi în timpul sexului. Cu ceva timp în urmă am discutat cu unii amici bărbați care mi-au mărturisit că ei, ca cuplu, petrec timp în pat, dar când vine vremea somnului propriu – zis se duc la culcare fiecare în patul propriu. Așa se simt ei ok, având fiecare rutina lui de a adormi și nevoind să deranjeze partenerul.

În altă ordine de idei, deloc puține cupluri nici măcar nu-și vorbesc stând într-un pat – asta legat de apropierea a doi oameni. Dimpotrivă, prezența fizică a partenerului poate trece neobservată. E mai sănătos așa? Nu cred.

Mie îmi place să dorm separat pentru că țin foarte mult la spațiul meu personal. Așa îmi este firea – să am patul meu, dulapul meu, baia mea, telefonul meu. Și să nu se folosească nimeni de lucrurile mele personale. Pare ciudat? Nu și dacă respect aceleași cerințe ale soțului meu. Nu există așa ceva – să-mi bag nasul în lucrurile omului, este, pur și simplu, încălcarea spațiului personal. Or, așa ceva nu-mi place.

Mie (și cred că nu doar mie) îmi place să adorm după ce citesc câteva pagini din vreo carte. Nu am nevoie deloc de televizor, nu îl pornesc cu anii. Partenerul, dimpotrivă, adoarme numai cu televizorul pornit. La fel, eu am poziția mea de somn și mă deranjează prezența cuiva sub coastă, chiar dacă e copilul meu – nu mă simt odihnită când mereu trebuie să mut o mână sau un picior de pe mine. Până și pisica doarme strict la picioarele mele, am dresat-o.

Să nu neglijăm problema sforăitului. Să dormi cu motorul pornit alături e o experiență… așa și așa. Iar, după datele somnologilor, mai mult de 50% persoane pe glob suferă fie de apnee, fie de sforăit din motive fiziologice. Și dacă aveți cumva impresia că numai bărbații fac așa păcat, statisticile vă cam dezamăgesc. N-ați văzut sau auzit cum sforăie o prințesă? Nici nu vă trebuie.

Oameni buni, dincolo de cuplurile care-s ok cu dormitul împreună, dincolo de imaginile siropoase ale trezitului în același pat, v-aș ruga să privim somnul ca pe o necesitate vitală. Un om nedormit cronic dezvoltă, pe termen lung, probleme de sănătate fizice și chiar afecțiuni mintale. Un cuplu în care cineva e constant deprivat de somn, deci nervos și chiar agresiv, sau apatic, nu prea pare să fie genul de cuplu la care visăm majoritatea.

De ce să rabzi incomoditatea și să te chinui să adormi cu orele – numai fiindcă așa trebuie? De unde frica aceasta de a pierde partenerul de viață, de a-l îndepărta dacă nu dormi împreună? De ce nu vă gândiți că, pentru o bună funcționare a lucrurilor într-o familie, trebuie să vă respectați, pe prim plan, necesitățile și dorințele proprii?

Dacă citești acest articol și te recunoști – fii pe pace, cu tine e totul ok. Nu, nu-ți iubești mai puțin partenerul de viață, dacă vrei să dormi separat. Nu, nu veți ajunge la divorț dacă există comunicare și grijă reciprocă între voi. Nu, nu este un model greșit, pentru că, pur și simplu, în aceste chestii foarte individuale nu există model.

Cuplurile nu se despart și relațiile nu se răcesc dacă oamenii aleg să doarmă bine nopțile. Se despart și se răcesc din cu totul alte motive. Iar dacă dormitul separat este urmarea unor neînțelegeri, probleme nerezolvate sau răni netratate – comunicați, împăcați-vă (sau nu) și fiți fericiți.

Să fii fericit în cuplu înseamnă să ții cont de necesitățile pur omenești ale partenerului și minunat este să fie acest lucru reciproc. Fericirea înseamnă libertate, inclusiv de a alege să dormi sub oghealul tău personal. Iar dacă te temi până și de acest lucru – bad news.

Distribuie articolul: