Teatrul ne oferă posibilitatea să evaluăm, dureros de limpede, moravurile și viciile ale societății în care trăim. Da, spectatorul vine în sala de teatru cu întregul său tablou de amintiri, trăsături de caracter și emoții, pe care le asociază acum cu trăirile de pe scenă. Teatrul este despre regăsire, recunoaștere, dar, mai ales creștere, prin morala care încununează piesa.

În această sâmbătă, am avut deosebita ocazie să mă pun în pielea unui asemenea spectator subiectiv și emoțional, când am mers la spectacolul ,,Domnul Vulpe” de Larry Gelbart, în regia lui Cristian Hadji-Culea. Este vorba de spectacolul Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași, după Volpone de Ben Jonson.

Acest spectacol reprezintă o oglindire fidelă a societății în care trăim. Personajul principal, Domnul Vulpe, reprezintă un erou complex, cu o minte absolut sclipitoare, fiind un mare cunoscător al firii umane. Acesta încearcă să forțeze natura lacomă și atât de perfidă a așa-zișilor săi prieteni, demonstrând, în esență, că atunci când banii sunt în joc, omul devine o marionetă ghidată de avariție, gata să facă cele mai nesăbuite acțiuni pentru a ajunge în posesia lor. Personajele sunt o reprezentare profundă a tuturor viciilor umane, îmbrăcate într-o manieră artistică a celor mai de succes profesii. Eroii noștri sunt gata să mintă, să înșele, să trădeze și sunt atât de lipsiți de scrupule…

Jocul pus la cale de Domnul Vulpe schițează perfect hidosul tablou al duplicității umane, într-o lume condusă de bani. Fiind iluzia, himera sau închipuirea unei minți geniale, spectacolul te ține lipit de scaun timp de două ore și jumătate.

Decoruri impunătoare, mobilier masiv, o punere în scenă somptuoasă și unică – toate te ajută să te cufunzi în șiretul joc al Domnului Vulpe.

Finalul piesei este atât de inedit și profund, încât spectatorul rămâne mască. Cred cu desăvârșire că această piesă le are pe toate: profunzime, filosofie, umor, și – cel mai important – multă acțiune care te tot ține în suspans.

Distribuie articolul: