De la Soroca la Chișinău. Claudia Cărăruș este de doi ani încoace la Biblioteca Publică de Drept din Chișinău. Despre primul job își amintește cu multă plăcere, deoarece era unul legat de copii. „La început nu eram încântată de această muncă, dar mă străduiam să-i înțeleg esența”, îți amintește Claudia pentru Campania #FirstJob.
Claudia Cărăruș a absolvit Școala Pedagogică din orașul Soroca, dar a fost repartizată să lucreze la o grădiniță în Chișinău. Se întâmpla prin anii `84. Pe atunci nu era loc de preferințe prea multe, refuzuri sau mofturi.
„La început nu eram încântată de această muncă, dar mă străduiam să-i înțeleg esența, ca mai apoi s-o îndrăgesc și să vreau mai repede să vină lunea după o zi de weekend (nu ca acum, două și jumătate). M-a ajutat să mă regăsesc în această meserie o doamnă deosebită, cu calități alese. Era metodista grădiniței și se numea Silvia. Anume ea m-a ajutat să descopăr darul de a învăța copiii”, recunoaște Claudia.
Oamenii te leagă de locul de muncă
„Așa s-a înâmplat că Silvia a plecat de la acea grădiniță. La plecarea ei la alt loc de muncă am simțit un gol enorm în suflet. Munca devenise monotonă, se pierduse parcă orice interes pentru creativitate, or ea era desori motorașul nostru. Totul se ruina, unii veneau, alții plecau. Cu greu ne-am revenit și eu și alte colege, însă cei care ne-au motivat au fost copiii”, recunoaște educatoarea din Soroca.
Nu a avut niciodată copii iubiți sau urâți
„Este foarte variată și interesantă munca alături de cei mici. Lucrul cu copiii implică multă creativitate, fantezie, energie, ba chiar aș zice și cercetare. Programul zilnic era bine chibzuit și respectat cu strictețe. Grădinița avea două asistente medicale și un pediatru – era mare onoare să lucrezi la grădiniță pe vremuri. Primordial era ocrotirea vieții și sănătății copiilor.
Eu n-am avut niciodată copii iubiți sau urîți. Îi apreciam pe fiecare. De unii chiar eram mândră. Niciodată nu am „dresat” copiii înaintea activităților deschise. Am avut diferite cazuri în timpul acestor ore deschise. În grupa pregătitoare la o activitate de desen, am avut de desenat o autobasculantă. Am examinat imaginile, am analizat structura acesteia, după care să trecem la desenul propriu-zis. Toți copiii au reprodus perfect automobilul”, își amintește Claudia.
Andrei – băiețelul care a marcat-o prin imaginația sa
„Îmi amintesc de o activitate cu copii, iar un băiețel pe nume Andrei desena. Hașura coala de hârtie dintr-un capăt în altul, foarte relaxat. Trecând printre rândurile de mese, observându-i creația, primul gând ce mi-a venit a fost să-i dau posibilitatea să-și analizeze și argumenteze lucrarea. El s-a ridicat și a spus: „Afară e ceață, mașina nu se vede”. Am zâmbit și ne-am mirat cu toții de explicația lui”, ne-a mai povestit Claudia Cărăuș.
Am înțeles de la Claudia Cărăruș că despre lucrul de la grădiniță ar putea vorbi la nesfârșit. Pentru ea este important ceea ce face, pentru că rezultatul muncii e relevant, „chiar dacă acest job nu era bine plătit, oricum eu îl vedeam ca unul deosebit și foarte interesant. Ca și biblioteca la moment, de exemplu”, ne-a mai povestit Claudia, la moment bibliotecară în cadrul Bibliotecii de Drept.
Autor: Daniela Gorincioi, stagiară ȘSAJ

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: