Nu există un părinte perfect, dar totuși este o diferență mare dintre un părinte toxic și unul normal. Uneori e greu să recunoaștem, dar da, sunt și părinți care pur și simplu îți pot „distruge” viața, acest lucru se poate întâmpla atât conștient, cât și inconștient. De aceea, este important să cunoaștem diferența dintre un părinte toxic și unul normal. Acest articol este unul informativ, te poate dezamăgi, sau din contra, te va ajuta să înțelegi unele lucruri care într-adevăr sunt importante. Cum mi-a spus și psihologa Natalia Nazaria, cu acest subiect voi atinge o coardă foarte sensibilă în inima unui părinte, dar și în inima lui de copil. 

Mi-a fost greu, dar și frică să încep să scriu despre acest subiect, dar după ce am citit cartea „Părinții toxici” de Julie Arcoulin am înțeles că trebuie să o fac. Multe dintre idei sunt din această carte, ea m-a ajutat să înțeleg că victima unui părinte toxic poate fi oricine, chiar și părintele manipulator poate fi oricine și noi nici măcar nu ne vom putea da seama de acest lucru. „Manipulare” și „dragoste” două lucruri atât de diferite, dar în același timp, foarte greu de diferențiat, atunci când este vorba despre părinți. Ca să fie totul mult mai clar, înainte de a menționa și părerea psihologului eu o să explic cine este un părinte toxic și cine e unul „sănătos” și normal.


Așadar, ce este un părinte toxic?

Un părinte toxic este incapabil să răspundă nevoilor emoționale ale copilului său. Este brutal, disfuncțional, violent fizic și psihic. El poate fi dominator, absent, manipulator și critic. Nu contribuie la dezvoltarea copilului său, se poziționează în fața lui ca atotputernic. O astfel de persoană își face copilul responsabil pentru nefericirea sa și nu-i oferă stabilitate și nici limite. Părintele toxic este un manipulator, practic mereu minte și inventează o realitate după propriul plac. Își pune întrebări, ține discursuri, și mereu obține doar ceea ce își dorește el. Iată doar câteva criterii de recunoaștere a unui părinte toxic și manipulator:

  • Fără să pară că o face îți pune la îndoială competențele.
  •  Atacă și critică absolut tot ce faci (fizicul tău, alegerile profesionale, prietenii, felul în
    care conduci, gătești și altele)
  •  Fuge și nu-și asumă nicio responsabilitate, dar se comportă ca și cum ar avea o
    mulțime și ar fi copleșit.
  •  Pretinde că e mai bun decât oricine, știe tot ce se întâmplă și are soluții la orice.
  •  Îți oferă cadouri sau îți face promisiuni, pe care, evident nu și le ține.
  • Pretinde că are o mulțime de prieteni, dar, de fapt, e foarte singur.
  • Există o mare discrepanță între cuvintele și faptele sale. Îți este frică să nu-l dezamăgești.
  • Îi cauți dragostea și aprecierea prin toate mijloacele. Nu prea poți face ceva care să fie suficient de bine pentru el.
  • Are două fețe: sociabil și vesel în societate, taciturn și violent în viața privată.
  • Pretinde că tot ceea ce face, chiar și lucrurile care te afectează le face pentru binele tău.
  • Tot ceea ce spui va fi folosit împotriva ta, cel mai mic moment de slăbiciune este folosit apoi pentru a te manipula.
  • Mereu are dreptate.

Ce înseamnă, de fapt, un părinte normal și sănătos?

Prin opoziție cu părintele toxic, cel normal este capabil să facă din nevoile copiilor săi o prioritate, să se pună la îndoială, să iubească necondiționat, să fie prezent fără să aștepte
nimic în schimb, să susțină să protejeze, să se adapteze, să transmită copilului său încredere, valori și forța necesară pentru a rămâne în picioare în fața dificultăților vieții. Este capabil să ofere copilului său stabilitate, să-i acorde permisiunea de care are nevoie pentru a crește. Dar totodată înseamnă și să impună limite și reguli de care copilul are nevoie pentru a se simți în siguranță. Un „părinte bun” își iubește copilul așa cum este, nu așteaptă nimic de la el, nu-l împovărează cu responsabilități care nu-i aparțin. Evident că și un părinte bun are defecte. Suișurile și coborâșurile vieții ne împiedică să fim mereu perfecți și echilibrați. Important este ca în momentele grele, în care pot apărea anumite slăbiciuni, să-l facă pe copilul său să înțeleagă că e doar ceva de moment, că totul trece. Ține minte un părinte imperfect nu este neapărat și un părinte toxic. „Imperfect” nu înseamnă „periculos și distructiv”. Iată și părerea psihologului despre acest subiect, Natalia Nazaria mi-a răspuns la câteva întrebări:

Ce înseamnă un părinte toxic și manipulator?

Un părinte toxic, în viziunea mea, este un părinte imatur. Este o persoană care suferă la rândul lui de pe urma unor traume neprelucrate, conflicte nerezolvate cu proprii părinți. Cei
care nu au avut șansa, posibilitatea sau cunoștința de a apela la ajutorul unui psiholog sau altă persoană care i-ar fi putut oferi suport și acceptare.

Cum se manifestă toxicitatea asupra copiilor?

Adultul toxic își va parentifica exagerat copiii. Astfel, copilul va trebui să se apere singur de toți și de tot. Acesta va fi dependent și sensibil față de suferința părintelui care este slab,
obosit, isteric, bolnav, victimizat, etc. Copiii parentificați se vor simți mereu vinovați de parcă doar ei au provocat un conflict, și vor invăța să se sacrifice, în special dacă este cel mai
mare copil din familie. Viața acestor copii devine un amestec ciudat de sacrificii și lipsă de ambiții.

De ce acest adult a ajuns să fie un părinte toxic?

O explicație este că aceștia au suferit traume și nu le-au lucrat, (conștientizat, iertat, transformat în resurse, eliberat) pur și simplu ei nu pot din păcate oferi protecție și acceptare
copiilor săi.
Care sunt caracteristicile unui părinte toxic?

Un parinte toxic este cel care își neglijează copilul, nu-i oferă ghidare (blândă, dar fermă), îi provoacă sentimente de rușine, îl critică în exces, îl abuzează fizic, îl expune scenelor de
violență fizică și scandal în casă, îl implică în soluționarea conflictelor legate de divorț, etc. Un părinte toxic nu este conștient de cele mai multe ori de caracteristicile negative ale
comportamentului său. El acționează astfel pentru că la fel a fost și el educat, sau poate la el totul a fost și mai greu.

„Orice părinte își dorește ca fiica sau feciorul lui să reușească în viață” o să-ți răspundă fiecare mamă, și va fi șocată peste măsură dacă îi vei replica: „nu, nu este deloc așa”.

Aici este vorba despre teama instinctivă a părinților de a-și vedea copilul evoluând și părăsind mediul din care provin. Copiii „trebuie” să dea viață așteptării părinților și să țină cont de interdicția de a nu-i „depăși”, cel puțin în casa lor. De multe ori părinții chiar dacă nu-și dau seama, încearcă să-și împiedice copiii să evolueze. Iar atunci când copilul face alegeri diferite de cele a părinților, el se simte imediat diferit, singur, abandonat și nerecunoscut: nu se poate identifica cu grupul social al părinților, astfel este obligat să-și creeze singur propriul sistem de gândire, și este conștient că poate da greș din nou.

Ce ar trebui să facă o persoană dacă a crescut cu un părinte toxic?

Dacă ai crescut lângă un părinte imatur sau toxic iată ce îți recomand:
● Ieși din joc. Nu mai întreține relații false și nu mai încerca să faci pe plac în speranța că vor fi buni cu tine.
● Oferă-ți singur acel sprijin și acceptare care ți-a lipsit.
● Fii conștient că trebuințele tale de afecțiune, recunoaștere, admirație și respect sunt adecvate și naturale.
● Tu ai capacitatea de a reuși, ești capabil, frumos și inteligent.
● Renunță la perfecționism. Ai dreptul să greșești fără frica că vei fi aspru pedepsit.
● Și învață să gândești.

„Evoluția ta personală ține de mișcare. Iar mișcarea înseamnă să avansezi și să mergi. În asta constă revoluția vieții și niciun sacrificiu nu este prea mare pentru asta. Separarea de familie, fie este acolo un parinte toxic, fie nu, are menirea să te pornească pe drumul individualizării și a autorealizării. Vei progresa, te vei tămădui și vei deveni eliberat, te vei bucura de recunoaștere socială și vei fi înconjurat de o familie numeroasă. Vei găsi adevărata fericire”.
Și da, la final vreau să menționez încă odată, că părintele perfect nu există, pur și simplu pentru că și el are slăbiciunile sale, rănile sale, problemele sale de rezolvat. Faptul că ai
lucruri de reglat cu un părinte nu face din acesta un părinte toxic.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: