O problemă de sănătate sau de imagine, faptul că ești altfel decât alții nu este întotdeauna un dezavantaj. Asta a învățat încă de mică moderatoarea Diana Covalenco-Noroșian, atunci când a înțeles că e ușor diferită de alți copii. Cu timpul a găsit soluții pentru a „masca” această diferență, însă amintirile din copilărie o mai urmăresc. Diana a dezvăluit recent „Cum este să trăiești cu Alopecia❓” și ce este aceasta de fapt.

⭕️ Nu credeam că voi avea vreodată curaj să abordez subiectul respectiv

„Când am început a scrie acest post, am simțit cum inima mi se zbate tot mai repede, iar pe obraz îmi curg lacrimi. Așa suntem noi, avem nevoie de o durere sau cel puțin de amintirea durerii🥺. Foarte rar îmi permit să recunosc că am o problemă sau chiar o boală, „boală” poate sună prea brutal prea direct, dar asta e realitatea❗️Despre ea știu doar cei din familie și unii prieteni, încerc sa o maschez din copilărie. M-am născut cu ea!”, și-a început Diana povestirea.

💢Am învățat să trăiesc cu ea

Diana Covalenco-Noroșian

„Și atunci când trăiești cu vreo boală de la naștere, atât de mult te obișnuiești cu ea, încât atunci când o numesc boală simt că o trădez. Sunt afectată de ea în totalitate, iar de câțiva ani, acaparează tot mai mult partea pe care speram că nu va fi afectată niciodată: Podoaba Capilară 😥.

✔️Am acceptat atunci când eram umilită de copii care râdeau că nu am gene.
✔️Am îndurat glumele proaste atunci când, fiind copil, încercam să desenez o sprânceană neexistentă.
✔️Am acceptat jignirile fetelor, numindu-mă „Spână”.
✔️Am primit porecle pe care mi le impuneau, fără dorința mea.

Cel mai trist este faptul că fiind copil asimilezi ceea ce ți se zice profund, nu ai capacitatea de filtrare.
Te-ai simțit vreodată umilit?

Învățați copii ce înseamnă compasiune și toleranță

Vă pot spune multe despre ea. De la grădiniță pînă la liceu.
Experiența care a lăsat o amprentă profundă, cu consecințe pe care le simt până acum, la maturitate. Atunci când a apărut Ștefan (primul ei copil), prima mea întrebare a fost nu despre degețele sau mânuțe, am întrebat: Are gene și sprâncene?
Nu scriu pentru milă. Am nevoie să mă eliberez, duc acest bagaj de mult timp. Am parcus un drum extrem de lung până să ajung la împăcare și acceptare. Învățați copii ce înseamnă compasiune și toleranță🤲🏻”, ne îndeamnă în final moderatoarea.

Vezi și: Boala ne impune să renunțăm la păr. Proiectul fotografic al Ellei Sigga

Foto: Arhivă personală

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: