Nicolae Tudos, originar din satul Frumușica, din raionul Florești, este printre cei din Moldova care au decis să plece în străinătate în căutarea unei vieți mai bune. Aflat în Moscova pentru muncă, la vârsta de 32 de ani, în 2013, a suferit un grav accident de mașină.

La vârsta de 42 de ani, Nicolae locuiește alături de mama sa, conform Știri.md. El a apelat la echipa emisiunii „Destine” pentru a-și împărtăși povestea dificilă.

Nicolae povestește că la momentul accidentului se afla la volanul unui ciclomotor:

„Când am fost lovit am zburat prin aer și am căzut în gât și cap”.

Accidentul rutier i-a schimbat viața radical. Din cauza traumatismelor suferite nu își mai simte jumătate de corp. De zece ani stă țintuit la pat, iar de el îngrijește mama sa, o pensionară în vârstă de 67 de ani.

Locuind de aproximativ opt ani la Moscova, bărbatul se deplasa prin oraș pe jos sau cu transportul public. Într-o zi însă a luat scuterul de la persoana la care muncea pentru a se deplasa mai ușor. În drum spre un magazin, bărbatul a căzut cu roata din față a ciclomotorului într-o porțiune de drum cu asfalt proaspăt întins. Acesta a intrat cu mâinile aproape până la coate în asfalt, fiind rănit. El povestește cum a ținut mâinile timp de o oră în benzină pentru a se curăța și cum cădea asfaltul cu tot cu piele.

Peste două săptămâni, când rănile de la mâini abia se vindecaseră, peste Nicolae a dat o altă năpastă, care l-a țintuit la pat.

Bărbatul se întorcea de la un magazin de noapte când la un pod, fiind la volanul ciclomotorului, a fost lovit de un automobil ce se deplasa cu viteză excesivă în spatele lui. Nicolae își amintește cum s-a lovit cu gâtul de o bară de protecție a carosabilului și a căzut în cap pe contrasens. În acel moment, din partea opusă venea o ambulanță, care i-a și acordat primul ajutor și l-a transportat la spital cu gâtul rupt.

În timp ce era transportat la spital, Nicolae a fost apelat de sora mai mare, însă nu a reușit să lege nici două cuvinte pentru că și-a pierdut cunoștința.

La volanul automobilului se aflau doi bărbați din Armenia, ambii în stare de ebrietate, care se deplasau cu viteza de 160 km/h. Nicolae povestește că ancheta a decurs trei ani de zile, dar a fost închisă. Făptașii i-au dat fratelui mai mare 1.000 de dolari și au reușit să fugă din țară, fără a fi pedepsiți penal.

Bărbatul s-a trezit abia în Secția de reanimare, legat și fără să poată mișca din picioare. Nicolae povestește că din somn l-a trezit bunica, cea care a strigat la el, ea însă era decedată.

Fiind internat în spital, bărbatul a suportat o intervenție chirurgicală la coloana vertebrală abia în a șasea zi. Motivul întârzierii este prețul pentru implant. Medicii nu au vrut să facă operația până când fratele a procurat implantul de 125.000 de mii de ruble.

Mama bărbatului susține că a aflat de la soră și de la fiică despre cele întâmplate. Abia peste câteva zile i-au spus că fratele mai mare îl va aduce acasă și că Nicolae nu mai poate merge pe picioare.

În timp ce se afla la Moscova, Nicolae era însoțit de sora și fratele lui.

Prima perioadă Nicolae a locuit la sora mai mare, iar ea l-a îngrijit. Peste trei ani, însă, femeia a plecat peste hotare la muncă și Nicolae a trecut în grija mamei.

Mama povestește cât de greu i-a fost, cât de mult a plâns și câte răni a suferit Nicolae. Ea îi mulțumește lui Dumnezeu că Nicolae poate vorbi și gândi și că se poate sfătui cu el în toate.

Femeia face parte din ansamblul bisericii, acolo unde își mai găsește alinarea și refugiul.

Dimineața, îndată ce se trezește, femeia aprinde focul, face mâncare și stă cu gândul la fiul ei. De toate lucrările prin grădină se ocupă de una singură și, deși ceilalți copii o ajută mai mult din punct de vedere financiar, totuși cu greu fac față încercărilor.

Nicolae spune că, timp de două săptămâni cât a fost internat în spital la Moscova, a stat doar în pat, nemișcat, iar din cauza aceasta i s-a format o rană. Potrivit lui, carnea din rană i-a fost înlăturată fără anestezie, iar doctorii erau doi practicanți moldoveni.

Fratele mai mare nu putea să intre în Secția de reanimare și abia după trei săptămâni bărbatul a putut să vorbească cu el și să fie externat.

Aflându-se deja în Moldova, Nicolae a mers de câteva ori la diferiți medici, dar nimeni nu i-a dat șanse că va putea merge din nou. La Chișinău, bărbatul a mai suportat o intervenție.

Viața și sănătatea bărbatului depind în totalitate de bani, de care însă bărbatul nu dispune.

Nicolae are nevoie de gimnastică profesională pentru a nu i se atrofia mușchii, însă ședințele sunt costisitoare pentru el – 5.000 de lei pentru zece zile.

Mama bărbatului spune că în urmă cu câțiva ani a întocmit un document precum că este asistenta personală a fiului ei, țintuit la pat, și că are grijă de el, dar un răspuns așa și nu a mai primit. Familia se întreține din pensia mamei, care constituie 1.500 de lei, și pensia lui Nicolae – 1.700 de lei. Banii le ajung doar pentru servicii comunale, medicamente, catetere, pamperși și injecții, iar uneori mai împrumută pentru a putea față cheltuielilor.

Soarta lui Nicolae este una grea, dar a mamei lui e și mai dură. Femeia nu a avut parte de un soț grijuliu. Ea a fost întotdeauna jignită, bătută, învinuită și avea parte doar de scandaluri după ce soțul său consuma alcool. Femeia s-a întors acasă cu cinci copii, cel mai mic având doi ani, iar cel mai mare – opt ani.

Acum la bătrânețe își vede băiatul țintuit la pat, cu tensiunea arterială joasă și degetele pe care abia le poate dezdoi.

Nicolae are un fiu de 13 ani, care se află în Rusia și abia așteaptă să împlinească vârsta de 18 ani pentru a-și putea vizita tatăl.

Nicolae rămâne optimist, știind că o persoană cu dizabilități trebuie să aibă răbdare și să se roage.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: