Ieri, navigând pe imensul câmp al rețelelor sociale, am dat peste clipul de promovare al unei vinării autohtone. Clip filmat pe bani buni, cu scenariu și cu regie. Până aici totul pare desprins dintr-un manual de marketing. Mai puțin un lucru: ideea clipului. Se ia un cuplu în care femeia nu vrea să-i satisfacă poftele sexuale ale bărbatului, iar acela e mirat de faptul că iubita sa se „fărâmă ca piceana în lapte” (n. r.: a o face pe inabordabila).

S-ar părea că după alte zeci de campanii publicitare care dau cu bâta-n baltă, aceasta nu ar fi trebuit să ne mai șocheze. Dar, să-mi fie iertată, îngustimea minții, de când promovezi alcool prin apel la viol conjugal? Căci anume asta ar simți orice femeie cu mințile întregi!

De ce ar fi acest lucru o problemă, vă întrebați? În realitate lucrurile sunt mai mult decât simple. Avem un prototip instalat deja în mințile noastre și acceptăm atitudinea sexistă, negativă, toxică, punând tot pe seama unei strategii de marketing.

Da, există marketing negativ, PR negru și ele își au locul, dar utilizarea lor repetitivă duce la dizolvarea imaginii de brand. Cu siguranță, despre voi va vorbi o lume întreagă, doar că de la zidul rușinii, ceea ce nici pe departe nu o să vă aducă profit.

Ideea de la care pornesc majoritatea afacerilor care utilizează acest instrument e „cantitatea, nu calitatea” și, din nefericire, dincolo de avalanșa comentariilor negative, cifrele de afacere nu cresc. Totuși, ideea acestui editorial nu este despre deficiențele și carențele economice pe care le pot suferi agenții economici.

Să fim sinceri. Nu este normal ca în secolul XXI, după decenii de luptă pentru emanciparea femeilor, după atâtea discuții centrate pe combaterea traumei să mai folosim instrumente care denigrează imaginea soțiilor, mamelor sau prietenelor. Și pentru că am adus în discuție violul conjugal, haideți să vedem ce reprezintă acest fenomen.

Violul conjugal sau marital este o noțiune relativ nouă, care pare să distrugă acea copertină roz din trecut. Acesta reprezintă un act de coerciție sau de violență psihică sau fizică, prin care unul dintre soți îl obligă pe celălalt să întrețină relații sexuale. Atenție! Nu facem discriminare și nu uităm că abuzatori pot fi atât bărbații, cât și femeile. Totuși, se cuvine o remarcă, femeile au mai multe intervale de timp când sexul poate fi dureros, neplăcut sau chiar interzis. Să luăm situația femeilor cu risc de avort spontan, sarcina cărora se derulează sub interdicție parțială sau totală de a întreține relații sexuale de orice fel.

În aceeași ordine de idei, amintesc și disfuncțiile sexuale de care suferă unele femei și care le provoacă un disconfort mintal și fizic, în partidele de amor pe care le au alături de soț.

Prin urmare, orice femeie căsătorită poate elementar să nu aibă chef de sex, ceea ce e absolut normal, firesc și fiziologic. Dacă soțul cere, șantajează sau utilizează forța fizică sau psihică pentru a cere sex, iar lucrurile se termină cu obediența femeii, atunci acest lucru poate fi catalogat drept viol.

Legătura dintre înțelegerea acestei probleme și clipul devenit viral peste noapte e că avem în față conduita tipică unor indivizi cu viziuni patriarhale, care consideră că pot obține orice și că femeile sunt datoare să-și satisfacă bărbații.

Pentru astfel de idei bătătorite, am un singur mesaj: dragi specialiști în marketing, încercați să schimbați personajele! Înlocuiți femeia pe care o transformați într-un obiect în clipurile voastre de promovare cu mama, soția, iubita sau fiica voastră. Ce veți simți în acele clipe?

Distribuie articolul: