Săptămâna care a început va fi cu mai multe spectacole din viața familiilor noastre, de la Deportările din ’41,  ’49 și ’51, la Restructurarea sovietică și la problemele familiei moderne. Merită să vezi oricare dintre spectacolele programate pentru această săptămână la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău.

23 octombrie, ora 18:00, Sala mare – „Cântec de leagăn”  de Dumitru Matcovschi

O dramă a oamenilor de la sat, care îşi duc cu greu povara vieţii. Teofil Augustinovici, directorul şcolii din sat este, practic, cea de încredere persoană a satului, fără de care nu se petrece absolut nimic. Spectacolul este condimentat cu efecte comice. Limbajul şi comportamentul eroilor aminteşte de perioada anilor 80-90, perioada „Marii Restructurări Sovietice”. Acest spectacol ne îndeamnă să ţinem la focul din vatră, la casa părintească.

 

24 octombrie, ora 18:00, Sala mare – „Dosarele Siberiei” de Petru Hadârcă

Ideea spectacolului o port de mult timp în minte și în suflet. Soarta românilor basarabeni persecutați, masacrați și exterminați de regimul comunist prin foamete organizată, prin deportări în masă și prin încarcerare în GULAG este o temă la care am revenit și am lucrat mai bine de zece ani, profitând de șansa de a monta mai multe spectacole-document la Teatrul Național Radiofonic de la București, la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași.

Șocul emoțional produs de lectura amintirilor martorilor oculari ai acelor timpuri, a fost răvășitor, însoțit de un sentiment de vină pentru inconștiența noastră, pentru că nu am știut și am fost atât de indiferenți față de oamenii îndurerați de lângă noi. Este adevărat că atunci această temă era tabu. Au trecut aproape trei decenii de când documentele de arhivă au fost desecretizate, supraviețuitorii au putut, în sfârșit, să spargă gheața tăcerii și să povestească experiențele traumatizante, istoricii au publicat studii, dar la nivelul mentalului colectiv rămâne un mare gol și o mare confuzie – nu s-a produs o asumare și o conștientizare a crimelor orchestrate de regimul comunist, așa cum s-a întâmplat cu cele ale fascismului.

 

„Spectacolul „Dosarele Siberiei” este doar o parte din cel pe care îl mai port în sufletul și mintea mea. Este doar o parte, întrucât fiecare carte de memorii scrise la această temă oferă subiecte aparte pentru spectacole și filme. Este doar o parte, întrucât a trebuit să renunț la unele idei pe care le-aș fi vizualizat scenic, dacă m-aș fi oprit la soarta unei singure familii. Totuși, de această dată am optat în favoarea cantității materialului documentar și a textului povestit de martorii acestor evenimente: Margareta Cemârtan-Spânu, deportată în 1949 și Ion Moraru, condamnat politic în 1950 la GULAG, pentru că a condus organizația de luptă împotriva puterii sovietice „Sabia Dreptății””, declară Petru Hadârcă, regizorul spectacolului și directorul Teatrului Național „Mihai Eminescu”

25 octombrie, ora 18:00, Sala mare – „Familia TOT” de Istwan Orkeny

„Familia TOT” – o comedie cu accente dramatice, unde în rol principal îi veți regăsi pe un poștaș căruia îi place să mai joace corespondeța, un maior care se crede detectiv și o simpatică, răbdătoare familie.

Maiorul este musafirul deocheat care vine în vizită la familia Tot, aducând cu el fricile de a fi trimis în altă lume de o bombă și ieșirile de om nebun care consideră că toată lumea trebuie să i se supună. Totuși, dragul pentru confecționarea cutiilor de carton îi va pune în evidență partea sensibilă. De aici înapoi la nebunie însă nu e decât un singur pas.

Domnul Tot, prin echilibrul care-l caracterizează, încearcă să îi facă față. E capul familiei, ofițer de pompieri și om respectat în sat – toate astea îndemnându-l să suporte vizita și ordinele neplăcutului oaspete. Pereche Domnului Tot îi este Mariska, o mamă care, prin binevoință și răbdare față de maior, vrea să își ajute fiul de pe front. Aliată și mare susținătoare îi este Agika, fetița familiei, care, în pofida vârstei sale, înfruntă și ea, frumos și calm, stările musafirului.

Rolul decisiv în toată povestea asta însă îi revine poștașului, care pare să le aranjeze pe toate, mai ales destinele eroilor, după bunul plac. El decide ce cale trebuie să ia scrisorile, mai ales că tocmai revine de la o recuperare nu tocmai reușită din sanatoriul de nebuni. Și, așa cum o dirijează, tot astfel o și încheie – colorata poveste a famile Tot.

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: