Atâta timp se vorbește despre traumele copilăriei, încât ne-am deprins să ne atârnăm toate problemele ce vin din copilărie exclusiv de educația ce ne-au dat-o părinții noștri. În altă ordine de idei, școala și societatea joacă un rol la fel de decisiv în formarea personalității omului.

Eu una am fost o norocoasă și nu am avut parte de profesori care să-mi creeze situații în care să mă simt discriminată, înjosită sau descurajată. Dar nu au fost toți la fel de norocoși ca mine. Cunosc foarte multe cazuri în care oameni trecuți de 40 de ani încă își amintesc episoade de violență verbală sau chiar fizică, momente în care erau umiliți de către cei ce, în mod normal, ar fi trebuit să fie părtași la educația pe care o primește omul în devenire.

1. De exemplu, arhicunoscuta frază „O să ajungi măturător/o să speli podelele/o să speli veceuri”. Cu această frază automat se stigmatizează persoanele ce muncesc în domenii foarte necesare precum salubritatea sau curățenia din încăperi. Nu este nimic umilitor în meseria ce o practică un măturător de stradă, dimpotrivă, am ferma convingere că acești oameni merită susținuți și apreciați pentru munca pe care o depun ca noi să nu ne înecăm în mizerie.

Spunându-i unui copil că o să ajungă măturător de străzi sau că o să ajungă să spele veceuri în gări, faci un rău dublu. Și, ca profesor, nu-mi imaginez să ai o minte atât de îngustă și mărginită încât să-ți permiți să scoți pe gură așa vorbe. S-ar putea, dragă Doamnă de mate, ca un măturător să fie mai de preț ca Dvs. O spun cu toată sinceritatea.

2. O altă frază pe care o ador este „Mai mult nu te duce capul”. Așa, bravo, taie-i aripile copilului ăluia din start. Nu-l motiva, Doamne ferește, nu. Fă-l să se creadă cât mai mic, mai prost, mai incapabil, dar să știi că peste ani s-ar putea să ai o surpriză, și acel incapabil să ajungă om de artă renumit sau businessman de succes. Oh, deja te aud cum te mândrești că ți-a fost elev!

3. Când vrei să arunci cu vorbe grele într-un copil, e absolut necesar să te iei de fizicul lui. Aici nici măcar nu voi comenta, doar o să vă spun că puteți, ca părinți, să le spuneți acasă copiilor de mii de ori că-s frumoși și carismatici, și e de ajuns o replică răutăcioasă din gura unui cadru didactic, mai ales dacă e spusă către toată clasa, ca eforturile voastre de a crește un om încrezut în sine să se reducă la zero.

4. „Da ce, te crezi cea mai deșteaptă?”. Recunosc, fraza asta am auzit-o și eu, doar că la facultate. Înțeleg intenția de a răni cu vorba, dar nu înțeleg sensul acestei fraze. E atât de greu sau imposibil să fii deștept? E o crimă să te crezi deștept, o rușine? Să fii deștept nu este rușine, este un lucru spre care ar trebui să tindă orice om. Și pot să afirm cu mâna pe inimă, că am cunoscut femei de la țară cu patru clase care erau mult mai deștepte ca Doamna ce ne preda nu știu ce curs de marketing online acolo. Sorry, deșteptăciunea nu constă numai din studii superioare.

5. „Poți mai mult de atât”. Această frază se vrea a fi una motivațională, dar de fapt, de foarte multe ori dă de pământ cu cea mai puternică motivație. Da, pot mai mult, știu că pot mai mult, dar la momentul ăla asta e tot ce am putut. Eu aș considera că este super – necesar un curs de cultură a comunicării pe care să-l parcurgă profesorii înainte de a ajunge să interacționeze cu copiii.

Știu că mulți o să spună că și copiii, în ziua de azi, sunt greu de organizat, instruit, convins, etc. Așa e. Dar e în puterea voastră, dragi profesori, să-i modelați astfel încât partea bună din ei să câștige. Pur și simplu nu le tăiați aripile. Pur și simplu amintiți-vă că sunt și ei oameni.

Distribuie articolul: