Te-ai întrebat vreodată: ce preț ai tu? Da, tu… nu geanta, nu pantofii… iar moneda de referință: nu bani de la tata. Tu, goală, cu sufletul dezbrăcat. Unul dintre bărbații (puțini la număr!) ce mi-au plăcut cândva, m-a pus să îmi imaginez că-s boschetar, să repet, la infinit, și să cred în:

Ție nu ți se cuvine nimic.

Și de ce mi s-ar cuveni? Pentru că sunt fiica lui Cutare, sau prietena Cuiva, sau poate am părul… să zicem: Blond.

Nu ți se cuvine nimic.

Din momentul în care realizezi acest lucru, începi să vezi cumva mai real lumea în care te afli. Este ca și cum trezindu-te dintr-un somn adânc, ai înțelege că:

Nimic nu e garantat. Nimeni nu ți-e dator.

Or, cine a zis că EL trebuie să te iubească veșnic? Poate că există femei mai bune, mai frumoase, mai deștepte. Poate într-o bună zi o să întâlnești tu pe altcineva. Pentru ce atunci toate contractele astea: gelozie, nervi, reguli neroade? După ce am stabilit că ție nu ți se cuvine nimic și că o să începi a costa ceva atunci când o s-o poți demonstra: putem respira. Calm.

Ai să întrebi, cum, totuși, fără contract? Deci eu dăruiesc sufletul și EL în schimb ce: aer? Să zicem că da, aer, aerul tău ore în șir, luni, ani. Ca să stea EL alături, trebuie să vadă o femeie încrezătoare. Una care crede în puterea ei de seducție, în felul în care arată, în felul în care gândește. Ca EL, fiind liber, să respire cerul tău liber.

Nu știu dacă oamenii simt sau nu nevoia de a aparține altor oameni. Ceea ce știu, cu siguranță, este că lăsându-l liber, ești de fapt o egoistă, una înțeleaptă, care ține să-și dea o notă, ține să învețe din experiența aceasta. Or, când văd femei care leagă, mi se face rău. Fără responsabilități înseamnă că:

  • poți zâmbi băiatului acela drăguț de la salsa;
  • poți discuta cu oricine, te poți plimba cu cine vrei, poți admira pe oricine.

Eu nu văd relațiile acestea așa cum ți-ai imaginat când ai citit denumirea articolului. (da, te-am prins) Or, câți atei și agnostici nu rănesc, nu supără, nu-i fac pe alții să plângă, cu toate că nu cred în regulile și ordinile divine, care în stopează pe cei profund religioși de la acte imorale. Nu este nevoie de contract ca să dobândești principii și moralitate.

Sigur, este responsabilitatea ta să alegi un bărbat capabil să aibă principii ca să nu profite, la greu, de faptul că tu ești libertină și să agațe toate fustele din jurul tău. Nu un bărbat ce te-ar face să te simți penibil. Unul matur, cu picioarele pe pământ, care să sărute ca un zeu și să vorbească ca un filosof.

Iar tu, goală în oglinda ochilor lui.

Varianta pe care ți-o propun eu are să-ți aprindă câțiva neuroni. Or, noi femeile, suntem acelea care ne-am deprins că iubirea trebuie să fie relaxantă. Dar nu ești oare TU cea care merită jocul?

Cine-o fi fiind EL? Acela care să merite?! Nu știu. Nu l-am găsit. Nu m-a găsit. Poate că a fost cineva care a fugit înainte să înțeleagă ce pot oferi. Poate cineva care m-a decepționat. Poate că eu am reușit să decepționez, la rândul meu.

Distribuie articolul: