Țesind în jurul plăcilor de beton căzute, ne îndreptăm mai adânc în inima Antakya, capitala provinciei Hatay a Turciei. Drumurile orașului sunt pline de săpători și salvatori în căciuli, militari și polițiști turci, scrie bbc.

Ghidul nostru, Mehmet Severoğlu, este ghid turistic timp de 20 de ani de când s-a pensionat ca inginer electrician. El a explicat mii de turiști istoria orașului Antakya și este prima dată când se întoarce în oraș de la cutremurul de acum aproape două săptămâni.

„Antakya este un loc în care îmi găsesc sufletul”, ne spune el. „Este un oraș cu atât de multe etnii diferite, religii diferite și toți trăiesc în toleranță aici.

„Este multicultural, multilingv – turiștii se bucură foarte mult de această zonă. La fel am făcut-o”.

Antakya, cunoscut în epoca romană și medievală ca Antiohia, este un oraș antic. Fondată în anul 300 î.Hr., a fost o capitală regională pentru Imperiul Roman. A fost, de asemenea, unul dintre cele mai timpurii centre ale creștinismului și important atât pentru iudaism, cât și pentru islam.

 

O moschee distrusă în Antakya

Dar orașul este aproape de nerecunoscut. Parcăm lângă biroul guvernamental al regiunii, unde ceasul clădirii s-a oprit la 04:34, care a fost ora la doar câteva minute după cutremur care a avut loc în dimineața zilei de 6 februarie.

Trecem pe lângă un morman de pietre albe și porți ornamentate din oțel negru, Biserica protestantă a orașului. Cotim la stânga, trecem pe lângă un hotel, construit când Antakya era sub mandat francez după Primul Război Mondial. Piatra sa este zdrobită, ruptă în fața elementelor. Mehmet se oprește.

„Nu pot să recunosc unde sunt”, spune el, încercând să se orienteze. Aproape toate punctele sale obișnuite de referință au fost distruse. Încercăm o stradă, apoi alta, cățărându-ne peste țigle de teracotă sparte, lemn așchiat și suporturi metalice îndoite.

De fiecare dată când urcăm o grămadă, următoarea este și mai sus, până când nu putem ajunge mult mai departe în siguranță. Deasupra noastră, conținutul caselor se umflă precar – paturi, scaune, cărămizi, tocuri de uși, izbucnind prin pereți și rame. Ei sunt ceea ce a rămas din viețile care au fost trăite aici.

Mehmet recunoaște un loc din tururile sale, acoperit cu praf de ciment, cu semnul atârnat.

„Acest magazin a servit hummus timp de 150 de ani, cel mai bun loc de hummus din Antakya”, spune el. “Când ne aduceam grupurile în acest loc, ne întâmpinau cu plite fierbinți. Acum nu cred că se va întoarce vreodată.”

Îl întreb dacă știe ce s-a întâmplat cu oamenii care conduceau magazinul.

„Doi au plecat [Antakya], dar nu am idee despre restul”. Fă o pauză, vocea începând să se sufoce. “Foarte trist.”

Găsim rămășițele Bisericii greco-ortodoxe observându-i clopotul, care acum se află pe o parte, în vârful unui morman de cărămizi de 3 m înălțime. Turnul clopotniță în care stătea acum este praf. Folosind o dronă, putem vedea rămășițele arcadelor sale ornamentate, dar restul clădirii a dispărut.

Biserica și turnul clopotniță înainte de cutremur

Biserica după cutremur, clopotnița sa distrusă

Ne îndreptăm spre sinagoga lui Antakya: ceea ce ar fi în mod normal o plimbare de cinci minute necesită acum 10 minute de mers cu mașina în jurul celor câteva drumuri care au fost degajate.

Ușile sunt încuiate, dar Mehmet ne spune că mica comunitate a putut să-și salveze cărțile sfinte și să fugă. Dă un telefon unuia dintre prietenii săi al cărui restaurant pare să fie încă în picioare. Când prietenul lui ridică, Mehmet este vizibil uşurat.

„Mă bucur să vă aud vocea”, spune el. „Mi-e teamă să sun oameni pentru că nu știu dacă sunt morți sau vii”.

Prietenul lui îi spune că familia lui a supraviețuit, dar că partenerul său de afaceri și întreaga lor familie au fost uciși.

Piața Antakya este goală, cu excepția câtorva proprietari de magazine care încearcă să-și elibereze magazinele. Vedem un bărbat plângând în fața unei măcelării unde lucra nepotul său.

„Dragul nostru a plecat”, spune el. „Lumea s-a sfârșit pentru mine”.

Îl lăsăm rugându-se în liniște.

Vizita noastră finală este la Habibi Neccar, una dintre primele moschei din regiunea Hatay.

„Povestea acestei moschei este aceeași cu istoria lui Hatay”, spune Mehmet. „Au fost și au plecat atât de multe civilizații aici.”

„Se știe că aici au fost înregistrate șapte cutremure mari de-a lungul istoriei. Nu este prima dată când Hatay este distrus, dar de fiecare dată am reconstruit. Vom renaște din nou.”

 

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: