De când s-a început războiul în Ucraina, de când statul terorist, Rusia, a invadat țara vecină și mașinăria războiului a trecut prin ea sute de mii de vieți omenești, noi nu mai trăim aceeași viață pe care am trăit-o până pe data de 24 februarie, 2022.

Ne-am pomenit brusc într-o mare de oameni gata să lase totul și să plece, să fugă cât mai departe din calea tăvălugului oribil rus. Era strașnic să vezi cum femei cu un copil în cărucior, unul în spate și unul de mână traversau, pe frig și ninsoare, frontiera Republicii Moldova. Nu puteam să mă uit în ochii speriați de copii, fără să mă înece plânsul.

Șoc, teamă, panică și frică enormă pentru tatăl și bunelul rămași acasă – asta simțeau copiii ucrainencele din Vinița, care au stat la noi timp de două luni. Cu vrere sau fără, conștientizarea faptului că la câteva sute de km mor oameni, bătrâni, femei, copii neajutorați era ca o menghină de fier ce îți strânge stomacul de frică. Mai ales că acest război a venit după pandemia în care am trăit ca pe ace, temându-ne să respirăm.

Luni, zece octombrie, trei rachete ce transportă moarte au traversat spațiul aerian al Moldovei. Și, deși mă stabilizasem cât de cât emoțional, iarăși am început să simt anxietate care s-a soldat cu un atac de panică de toată frumusețea. Atunci, mi-am remintit cum mi-am gestionat emoțiile la început de război.

Vreau să mă împărtășesc (cu voi, cei care cu siguranță ați trăit aceleași momente ca mine) cu câteva practici care m-au ajutat să îmi stabilizez fonul emoțional când simțeam că îmi fuge pământul de sub picioare.

Primul și cel mai greu lucru a fost să conștientizez realitatea ce se întâmplă. E război. Mor oameni. Da, suntem cumva și noi în pericol. Da, avem Transnistria. Nu, războiul nu se va sfârși de Paști și nici la toamnă. Nimeni nu știe cât va dura. A fost tare greu să accept realitatea, mi-a luat vreo 2 luni.

În paralel, ceea ce am făcut a fost să îmi creez un plan de acțiuni în cazul în care va trebui să plec. Psihologii recomandă să știi întotdeauna concret ce vei face când se va întâmpla cel mai negru scenariu din toate cele posibile. Unde vei merge? De câți bani vei avea nevoie? Care va fi traseul concret pe care îl vei alege? Care este lista bagajelor? Vă spun sincer, din februarie actele mele și ale copilului stau în antreu în mapă, iar pe card avem o sumă pe care nu o atingem, în nici un caz. Dă Doamne să nu avem nevoie de ea, dar să știți că te simți mult mai liniștit când ți-ai desenat în minte tot algoritmul după care vei acționa în caz că…

Viața continuă. E clișeu, știu. Dar odată cu războiul am avut parte de multe provocări. Scumpiri, regim de muncă mai alert, activități de voluntariat sau ajutor financiar – toate astea necesită forță, energie și implicare. De unde să le iei? După tragedia din Bucha eu am plâns o săptămână.

Cum să te aduni?

  1. Respectă orele de somn. Dacă e nevoie, ia tratament medicamentos sau recurge la metodele naturiste. Știu nu din auzite cum te simți după o noapte albă de coșmar. Am mers la neurolog și am luat tratament medicamentos de liniștire și ceva somnifere. Stabilizează somnul și vei vedea că a doua zi vei fi altfel.
  2. Bea apă și fă mișcare. Nu zice nimeni să iei neapărat abonament la sala de forță, dacă nu vrei. Dar plimbările lungi sau o cursă cu bicicleta te ajută să te simți mai bine. Oboseala fizică alungă oboseala mintală.
  3. Nu te biciui dacă ai început să mănânci compulsiv. Este doar o formă de a-ți ascunde tensiunea psihologică. Cine s-a îngrășat cu kg bune primăvara asta știe ce spun. Nu îți impune rigori alimentare stricte, ia-o ușor. Nu poți fără o cutie de ciocolată – să rămână ciocolata, dar în porție mai mică. Ți-ai permis la amiază un burger – renunță la cină. Așa ai șanse să amăgești organismul și să nu te trezești cu problemele de sănătate pe care le pot aduce kg în plus.
  4. Fă ceva ce te distrage psihologic de la unele și aceleași gânduri. Lectură, meditație sau rugăciune, ascularea unui podcast bun, lucru de mână – toate aceste activități au efect terapeutic în combaterea stresului.
  5. Nu intra în dezbateri cu vatnicii (din rusă – cei care-s pro agresiune rusă) pe rețele de socializare. Eforturile tale de a le deschide ochii sunt nule, față de niște oameni prostiți ani la rând de propaganda războiului. Aici aș adăuga să renunți la comunicarea cu rudele, prietenii sau cunoscuții, după discuția cu care te simți prost.
  6. Petrece mai mult timp cu copiii și familia. De fapt, aici ar fi capitol aparte. Nu e nevoie să-ți alarmezi copilul cu informație în plus despre ce se întâmplă în țara vecină, dar trebuie să-i explici că este războiul și că, dacă va fi nevoie, la orice oră, trebuie să coopereze cu tine și să îndeplinească exact ce îi spui tu. Inspiră-i încredere și asigură-l că o să faci tot posibilul ca să fiți în siguranță. Asta ți-ar putea salva timp prețios în caz că…

Și cel mai important lucru: conștientizează că tot ceea ce are început are și un sfârșit. Și prea poate ca ziua în care vom avea din nou un cer senin deasupra capului să nu e atât de departe cum pare.

Distribuie articolul: