Mamele au tendința de a compara copii: ai lor între ei, ai lor cu ai cumătrelor sau prietenelor, ai lor cu cei din grupa de la grădiniță, din clasa de la școală, ai lor cu cei de la terenul de joacă și tot așa. Comparația e cumva în sângele nostru și vrem mereu ca odrasla să fie mai bună decât cel mai bun din clasă, mai deștept decât cel mai ager din grupă, mai cumva cum ni se pare nouă că este mișto sau la modă. Mai pe scurt, numai nu ca el!

De cealaltă parte, tindem să spunem și încurajăm ideea modernă că fiecare e cu individualitatea sa, fiecare cu personalitatea lui, orice copil e special în felul sau – Ceea ce e corect și foarte sănătos!

Întrucât copilul cu Sindrom Down (SD) se dezvoltă mai lent, deosebirile dintre el şi alţii de vârsta lui devin tot mai evidente cu trecerea anilor. De multe ori au probleme de sănătate, cum ar fi defectele cardiace, glanda tiroidă și au deseori probleme de învățare și adaptare.

Dar, în ciuda provocărilor, acești copii pot merge la grădinițe, școli obișnuite, pot să participe la activități cum ar fi dans, muzică, pictură, înot, își fac prieteni și se bucură de viață. Se bucură ei… mai sincer decât noi, deoarece ei nu pot nutri emoții negative.

Copiii cu Sindrom Down pot arăta diferit, dar ei vor să fie tratați în acelasi mod în care toți copiii vor să fie tratați – cu respect, corectitudine și prietenie.

Ludmila Adamciuc și micuța Beatrice

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: