În cei peste 6 ani de activitate în sfera antreprenoriatului în marketingului digital și, mai nou, cu un an la activ de când gestionez o afacere în sfera media, m-a lovit fix în moalele capului: cel mai mare inamic al afacerilor mele este impotența de a lua decizii ferme.

Educația noastră spartană, în care bunul simț primează de cele mai dese ori, ne face să luăm pauze, să dăm șanse și să ne poziționăm interesele reale mult sub scopurile noastre. De ce ne facem asta chiar cu mâna noastră? E un soi de masochism la mijloc? Este perfecționism sau credem că oamenii se pot schimba la orice vârstă?

Adevărul e că avem de învățat cu toții să luăm decizii tranșante. Poate chiar să mergem pe principiul „taie poala și fugi”, pentru că mai mereu încercăm să găsim limbajul comun cu cei cu care lucrăm sau cărora le prestăm anumite servicii (când nu există deschidere sau dram de înțelegere de partea cealaltă).

Muncești pentru doi, suferi pentru doi, înghiți în sec – tot pentru doi. Până în punctul în care ne afectează propria sănătate mintală și echilibrul profesional.

Iată trei reguli pe care le-am adoptat în ultima jumătate de an în stilul meu de activitate, și rezultatele nu au întârziat să apară:
– nu mai fac compromisuri – jumătățile de măsură mă afectează mai mult decât renunțarea la ceva anume;
– nu mai întind timpul – este epuizabil și, deci contează pentru mine;
– nu mai negociez acolo unde nu văd sensul.

Tu cum lupți cu ezitările tale?

Distribuie articolul: