De la independență încoace, băștinașii din spațiul pruto-nistrean se plâng că rușii nu știu limba română. Până la urmă, deși vorbim limba română, iar ocupanții pretind că am vorbi „moldovenește”, fie și așa. Problema e că minoritățile naționale au știut mereu să se impună în fața noastră, pentru că așa a fost pshilogia Uniunii Sovietice, iar psihologia moldovenilor/românilor e „capul plecat, sabia nu-l taie”. Dar la capitolul revoltă – suntem fruntași.

Dragi moldoveni, români, ori cum vă mai numiți: voi nu doar ar trebui să vă revoltați că rușii „trăiesc o viață în Moldova și nu cunosc româna”, dar ar trebui să aveți demnitate în voi și să nu mai vorbiți în rusă cu ei. De ce treceți automat la limba rusă atunci când sunteți abordat de un rus? De ce acceptați să vorbiți în rusă? De ce nu aveți demnitatea de a lăsa psihologia sovietică la o parte și să le spuneți să vorbească, „omenește”, în limba română. Chiar și „moldovenește” cum le place rușilor să zică.

Nu aș vrea să generalizez că niciun rus nu ar ști româna. Lor poate le este greu să se exprime, dar cel puțin înțeleg limba română. Și asta e de apreciat. Iar dacă fac o greșeală de exprimare în română, nu mai râdeți de ei. E lipsă de educație să râzi de om atunci când greșește. Din contra, corectează-l frumos și diplomatic. Plus la toate, chiar ar fi bine să-l încurajezi să continuie să învețe româna. Cu siguranță, sunt ruși care nu mai vor să învețe româna din motivul ăsta, că unii râd de gafele pe care le fac în română.

Dar, totuși! Cum îi învățăm pe ruși să ne învețe limba noastră, cea română?

În ultimii ani se pune accent pe studierea limbii române de către alolingvi. Legislația Republicii Moldova mai prevede că dacă vrei să ai o funcție de conducere, trebuie să știi limba română. Faptul că nu prea se respectă această lege, deja e partea a doua, statul fiind de vină în acest sens. Deși, numirea în funcții de conducere e particular de la o instituție la alta. Și vorba aia, mai sunt excepți i de la regulă.

Ce am înțeles eu?

Dacă e să vorbesc de experiența personală, am înțeles că dacă eu vorbesc în limba română cu un vorbitor de rusă, acesta, cel puțin înțelege ce zic eu, fără a reproșa că nu înțeleg ce zic. Unii din ei, văzând că eu continui să vorbesc română, deja treceau ei la vorbirea în română. Chiar dacă mai vorbeau cu greșeli, era clară ideea pe care o expuneau.

Ca o concluzie: deci, dacă vrei, se poate. Dacă vorbești în română, cel puțin te înțeleg. Dacă insiști vorbin în română, se întâmplă miracole, vorbitorul de rusă – trece el la vorbirea în limba română. Deci, se poate.

Când vă  scrie „lecții” unul, ori vi se „citesc lecții” ce limbă vorbiți, mai bine ați fi demni și ați vorbi în română. Continuați să vorbiți în română și alolingvii se vor schimba. Vor înțelege că trebuie să ne stimeze și să ne cunoască limba.

Dacă vă spune că nu „înțelege moldovenește”, oare e așa greu să le ziceți și voi că nu știți rusește? Dacă le trebuie o informație anume, să întrebe în română. Dacă nu o cunoscut – să o învețe

În trecut, poporul român ducea lupte crâncene contra Imperiului Otoman ca să-și apere limba, tradițiile și integriatea teritorială. Iar în secolul XXI, îi servim pe ruși la noi acasă. Dar ne revoltăm că „trăiesc de o viață în Moldova și nu știu româna”. Ruși vor trăi și 10 vieți în Moldova, dar ce folos dacă nu ne vom impune în fața lor? Totuși, URSS s-a dus pe apa sâmbetei, nu și demnitatea națională.

Nu credeți că minoritățile naționale și așa au multe drepturi în țara noastră? Totuși, li se oferă posibilitatea de a învăța în limba lor maternă. Asta e important, totuși. În schimb, ar fi bine să avem demnitate și să ne impunem în fața lor.

Da, sunt și ruși de treabă în Moldova. Recunosc. Și chiar e o plăcere să vorbești cu ei. Și nu mai contează limba în care vorbești. Dar…