Povestea Valentinei Leu este a multor dascăli din țara noastră, absolvenți de universitate în anii dinaintea independenței. Proaspeții profesori erau repartizați după cererile instituțiilor și puțin conta de unde ești de baștină sau dacă ai ceva cu localitatea unde erai repartizat. Așa a ajuns o orășeancă de la Durlești să predea Limba și Literatura Rusă într-un sat unde pe atunci autobuz de rută nici nu era. Cu anii, la Zîmbreni, Ialoveni, profesoara și-a întemeiat familia, și-a crescut cele două fete, iar ulterior a preluat funcția de director al Liceului Teoretic din sat – instituție cu tradiții frumoase și un colectiv profesionist și binevoitor.

Își amintește cu drag de cei care i-au altoit dragostea pentru pedagogie și cum a fost primită de colectivul de profesori o tânără absolventă venită în școală imediat de pe băncile Universității de Stat.

„Îmi amintesc foarte bine cine mi-a insuflat orientarea către cariera de pedagog. Am avut învățător la clasele primare de care ne era tare drag. Îmi plăcea mult cum lucrează cu noi, dar în mod deosebit cum ne controla caietele și ne nota. Eram sigură că voi fi învățătoare, dar obiectul de specializare l-am ales în clasa a IX-a, când am cunoscut-o pe doamna Ludmila Țurcan. Dumneaei mi-a altoit dragostea de profesia aleasă – profesoară de limba și literatura rusă”, își amintește Valentina Leu.

O orășeancă ajunsă într-un sat fără autobuz de rută

„Nu am întâmpinat greutăți la începutul activității didactice. Norocul meu cel mare este că am nimerit într-un colectiv prietenos, copiii m-au primit bine. În școală, la acel moment, obiectul Limba și Literatura rusă era predată de specialiști care „înfiaseră” această disciplină, iar un specialist cu diplomă specializat era foarte așteptat. Cel mai greu m-am deprins cu gândul că nu voi putea merge la teatru, filme, concerte ori de câte ori doresc, fiindcă nu era transport în sat. Pentru mine, fată tânără venită de la Chișinău, să pot ajunge în capitală doar cu o mașină de ocazie era foarte greu de conceput”, ne mărturisește profesoara din Zîmbreni.

Învățarea continuă deschide noi orizonturi

Anii au trecut repede ca gândul. În școala unde preda Valentina Leu au crescut și fiicele sale, bucurând-o cu succese, de rând cu alți elevi, generație cu generație. Profesoara nu s-a oprit doar la predarea limbii ruse, fiind absorbită de psihologie – domeniu care îi aducea o satisfacție în plus. Mai mult, ca să-și valorifice pasiunea pentru călătorii, după anii 2000, ea era sufletul fiecărei călătorii organizate pentru elevii din liceu.

„Cea mai mare bucurie pentru un profesor este atunci când copii se împărtășesc cu bucuriile lor. Probabil, așa cum îi spuneți voi acum generația tânără, feedback-ul sau discuțiile după o lecție sunt detalii care apreciază profesorul la justa valoare. Atunci înțelegi că ai trezit interes, ai născut discuții, ai generat curiozitate copilului – asta fiind de fapt menirea unui dascăl”, recunoaște profesoara, actualmente directoare a Liceului Teoretic Zîmbreni.

Un profesor avansează odată cu elevii săi

Recunoaște că psihologia a ajutat-o mult, avansând în calitatea sa de pedagog și descoperind cu fiecare semestru noi și noi valențe. Copiii însă au rămas aceeași, doar tehnologiile se schimbă, iar un profesor trebuie să le țină pasul.

„Pentru mine toți copii sunt la fel – nu am favoriți. Important e să fie sincer, cu el și cu mine. Copiii sunt copii în orice perioadă. Se schimbă multe, dar copilăria trebuie trăită cât mai interesant, școala fiind locul unde aceștia petrec cea mai mare parte a acestei perioade. Un profesor însă nu poate rămâne în urmă cu tehnologiile – el avansează împreună cu copii. Cel mai plăcut este că elevii apreciază acest lucru, iar eu mă strădui să fac tot posibilul să cunosc cât mai mult, să țin ritmul cu ei”, ne-a mai spus Valentina Leu.

Cu urechea aplecată spre ceva nou

Anii i-au dat multe: și provocări, dar și bucurii. Le-a primit cu brațele deschise pe toate și a știut că acolo unde nu este o lecție învățată, nu e zi trăită. La fel de binevoitoare a deschis brațele și pentru funcția de directoare – provocare și mai mare, cu și mai multă responsabilitate și nopți nedormite. „Dar despre ele știu doar eu”, spune zâmbind Valentina Leu. Se roagă de sănătate și de copii curioși

„Pandemia a schimbat multe… au apărut mai multe metode de predare: platformele online, seminare și lecții cu oameni interesanți, pe care le primim cu interes și curiozitate. Totodată, am simțit lipsa fizică a copiilor, emoțiile, reacțiile și trăirile lor. Am înțeles acum, mai mult ca oricând: aplecând urechea la toate noutățile și străduidu-ne să cunoaștem cele necunoscute devenim prietenii copiilor. De la acest an aștept să nu avem cazuri de Covid-19, să mergem la școală, să ne vedem și să le predăm elevilor față în față, să simțim împreună cu copii și profesorii pulsul vieții. Sper să fiu sănătoasă ca, peste ani, să-mi ajut deja nepoții cu ceea ce cunosc”, Mai spune pentru EA.md Valentina Leu.

Foto: Arhivă personală

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: