În cadrul reuniunii Teatrelor Naționale Românești, aflat la ediția a VII-a, la Chișinău, TN I. L. Caragiale din București a prezentat „Casa de la țară” de Donald Margulies ieri, 24 septembrie. Este vorba de un spectacol de Broadway, de un realism dureros, aproape palpabil. Spectacolul ne povestește despre durerea unei familii de artiști, dar fără a face uz de clișee. Vizionăm, așadar, o narațiune scenică cu multe încrengături, nuanțe și complicații ce transformă mișcarea din scenă în icoana fidelă a dramei familiale a atâtora dintre noi.

În regia lui Claudiu Goga, piesa este despre viața de familie, cu bune și rele. Despre iubirea dintre rude, despre pierderi și regăsiri, despre împăcare și înțelegere, dar și despre dramele din interiorul unei familii. Istoria e șlefuită cu migală: cu umor, simboluri multiple și mult realism.

Piesa îmbină comedia cu tragedia și tratează, cu subtilitate, profunde probleme psihologice, doar câteva dintre ele fiind trauma de neglijare, sindromul impostorului, lipsa de iubire de sine, concurența între frați, ruptura dintre generații, narcisismul, dar și rana abandonului.

Povestea captează și atrage spectatorul vrăjit de decor, de procedeele artistice inedite folosite și o punere în scenă modernă, în pas cu vremurile pe care le trăim.

Adevărul crud zis pe șleau, cearta, reproșurile, episoadele cu jocuri de cuvinte, toate ne trimit, într-un mod absolut paradoxal, acasă. De fapt esența întregii piese este reîntoarcerea în sânul familiei, acolo unde nimic nu este perfect și nu va fi vreodată, însă unde te așteaptă iubirea, grija și înțelegerea cea de pe urmă…

Marcant pentru publicul chișinăuian a fost și jocul actorilor de la București: într-o manieră cinematografică, relaxată și total asumată, fără patetism, ci cu dozare și realism. Vedem, totodată, pe scenă o Anna Peterson (jucată de remarcabila Maia Morgenstern) obsedată de propria îmbătrânire și sfâșiată de durerea pierderii unui copil, care n-a știut decât să poarte cu măiestrie masca indiferenței, prea mulți ani la rând. După cum îi șade bine unui caracter bine conturat, Anna se remarcă prin multă sinceritate, câteva puseuri de tandrețe, deznădejde maximală și furie dezlănțuită: joc teatral ce impresionează prin putere și imagistică.

Eminent a fost și rolul tânărului Elliot Cooper, fiul oropsit, interpretat cu devotament față de actul artistic de către actorul Marius Manole, cu atâta sentiment și dăruire de sine. Un personaj care știe să redea viu emoțiile din spatele decadenței: regretul, amărăciunea și deznădejdea unui suflet rătăcit, care și-a pierdut încrederea și speranța într-un mâine decent.

Spectacolul, reprezintă, astfel, o piesă plin de viață pulsândă, cu multe cuvinte spuse și tot atâtea tăceri care îndeamnă la reconectare cu propria casă de la țară.

Distribuie articolul: