Află povestea Nataliei, o femeie din Moldova care, în timpul sarcinii, a ajuns la Spitalul nr. 1 cu o durere ușoară, dar acolo a fost la un pas să își piardă viața și copilul. Este o poveste tulburătoare, care îți dă fiori doar gândindu-te prin ce a trecut această mamă și copilul ei.

Natalia Madan în vârstă de 36 de ani, originară din Chișinău, a povestit în cadrul unui „Monolog” cu Dorin Galben că acum trei luni i s-a întâmplat ceva strașnic. „Am mers la Spitalul nr. 1 cu apendicită. Acolo era să îmi pierd viața mea, dar și a copilului meu. Eram însărcinată în a 29-a săptămână”, povestește femeia, transmite Știri.md. 

Natalia provine din Ucraina, însă a venit la un moment dat în Republica Moldova, unde s-a cunoscut cu soțul său. Ea zice că nu au avut o relație de lungă durată, s-au văzut de doar patru ori, iar la a cincea întâlnire el a cerut-o în căsătorie.

Ambii își doreau mult un copil. „Doi ani în urmă eu am avut o sarcină nereușită, era o sarcină extrauterină. Medicul atunci mi-a zis că trebuie să fac urgent operație, pentru că există riscuri. După operație, când m-am trezit, medicul mi-a zis că eu încă sunt însărcinată. Am făcut atunci un pic de scandal acolo, că nu înțelegeam ce se întâmplă. Mi-am sunat medicul meu ginecolog, am mers la el la o consultație și el mi-a zis că, de fapt, totul era bine cu sarcina mea și nu înțelege de ce mi s-a făcut acea operație. A doua zi eu am pierdut sarcina”, relatează Natalia.

Situația i-a afectat pe Natalia și soțul ei. Aceștia însă nu și-au pierdut speranța și au încercat din nou să aibă un copil.

Când a aflat că este însărcinată pentru a doua oară, Natalia spune că a fost foarte uimită, dar și fericită în

Sarcina a decurs foarte bine și ușor, susține femeia: „Sarcina am monitorizat-o la un spital privat. Totul a fost foarte bine, foarte ușor. Analizele arătau că totul este bine, că bebelușul se dezvoltă bine”.

Pe data de 26 august, ea a simțit o durere în partea dreaptă a abdomenului. Potrivit femeii, durerea era inițial suportabilă, însă, la un moment dat, după vreo trei ore, ea a înțeles că e ceva serios și a chemat ambulanța.

„Când au ajuns la mine, domnii de la ambulanță din start mi-au zis că trebuie să mergem la spital. Acolo a început un adevărat coșmar”, afirmă ea.

Femeia a fost verificată de medicul ginecolog care era în acea zi de gardă. După un control la chirurgul care era de gardă, acesta i-a spus Nataliei că are apendicită.

„Mi-a zis că mă internează, că este nevoie de o operație urgentă. Mi-au pus foarte multe picurători. M-au luat la operație. Operația a trecut cu bine. Peste o zi a venit și soțul meu la mine, eu eram bine, mă simțeam parcă bine, ca după operație. Soțul meu a mers la medic, i-a mulțumit pentru tot, deja ne pregăteam să mergem acasă. Mai aveam de stat două zile acolo, dar în a treia zi am început să am dureri mari”, își amintește Natalia.

Acele dureri erau, de fapt, contracții de naștere. Medicii însă i-au spus atunci că este prea devreme pentru acest lucru.

„Eu nu înțelegeam încă că acestea sunt dureri de contracție. Ei m-au transferat din Secția Chirurgie într-o altă secție. Nici nu mai țin minte. Medicii au început să-mi pună diferite picurători, injecții. Mă duceam la ultrasonografie și îi întrebam dacă sunt contracții și ei spuneau că nu, că nu are cum”, povestește femeia.

O femeie din același salon i-a spus că ea, de fapt, naște.

„A venit un medic de gardă, chirurg, și zice: „Iaca asta urlă”. Eu i-am zis că am contracții, dar ea îmi zice: „Care contracții? Tu ai constipație pe viață”. Pot să spun că medicii de acolo au vorbit foarte urât cu mine. Da, sunt medici foarte buni acolo, dar sunt și cei care nu merită să lucreze ca medici”, menționează Natalia.

La un moment dat și-a sunat soțul, spunându-i să vină urgent, întrucât ea naște.

„Intră medicul de gardă și îi zic că eu nasc, dar el mi-a închis ușa în față și a plecat. La mine deja copilul era pregătit să se nască. La un moment dat eu am început să vomit apă… Soțul a chemat rapid medicii și ei atunci au înțeles că eu nasc. În cinci minute ei mi-au organizat nașterea, mi-au făcut operația cezariană”, povestește Natalia.

Din cauză că bebelușul era deja pregătit să se nască pe cale naturală, medicii nu au putut să-l extragă prin operația cezariană. Atunci, doctorii i-au traumatizat fătul.

„I-au făcut hemoragie la cap. (…) În momentul operației eu am pierdut foarte mult sânge. După operație, bebelușul nostru era într-o stare foarte, foarte grea. Nu știu de ce, dar medicii nu au văzut ce se întâmplă în interiorul meu, că sunt infectată. M-au operat, m-au cusut. Am stat șapte zile internată în spital. Bebelușul nostru era infectat, într-o stare proastă, cu hemoragie la cap, cu vinișoarele plesnite din cauză că ei l-au forțat, încă nu respira singur. El era în reanimare, medicii nu-mi dădeau nicio șansă”, relatează Natalia cu lacrimi în ochi.

Potrivit ei, medicii din start au spus că bebelușul nu va trăi și că, fiind tineri, vor mai putea concepe copii. Mai mult, în urma unor analize, medicii i-au zis că fătul are Sindromul Edwards.

„Noi și așa eram într-o stare rea, dar ei zilnic ne spuneau că suntem frumoși, sănătoși, că o să mai facem copii”, povestește ea.

Din cauză că nu știau ce urmează, cei doi au decis să-și boteze bebelușul în spital. L-au numit Mateo, care înseamnă „dar de la Dumnezeu”.

Deși medicii o trimiteau acasă, Natalia încerca să caute orice pretext pentru a rămâne alături de copilul său în spital. Totuși, motive nu a fost nevoie de căutat, pentru că temperatura corpului ei a crescut până la 39,3 grade.

„Mi-au analize pentru BCR și după ce au venit rezultatele mi-au zis că trebuie să mai stau în spital. Erau analizele rele, însă nu mi-au spus clar motivul. Ei nu înțelegeau de unde au am infecție, fiindcă totul părea să fie bine”, zice ea.

Medicii au transferat-o în Secția Ginecologie septică, unde a avut parte de medici buni, care s-au comportat frumos și i-au salvat viața, susține femeia.

Când a fost verificată de doi medici, aceștia nu înțelegeau ce are mai exact Natalia.

În jurul orei 00:00, spune ea, atât de tare o mânca burta, încât a început să se scarpine. Simțea că are viermi în interior și, fără a sta mult pe gânduri, și-a rupt pansamentul.

„Eu voiam să văd ce este acolo. Evident că eu nu am văzut nimic. Dar mă mânca foarte tare. Operația mea, cusătura de la apendicită s-a dezlipit și de acolo a început să curgă mult puroi. Era verde și gros, curgea încontinuu. Am mers rapid și am apăsat butonul, am chemat asistenta medicală. Când m-a văzut, ea și-a pierdut toate cuvintele. A chemat imediat toți medicii care erau de gardă. M-au dus imediat în sala de pansament, m-au spălat, mi-au lipit totul la loc și m-au trimis înapoi în salon”, își amintește ea.

A doua zi dimineața, șeful secției a venit s-o vadă: „Mi-a verificat operația de la cezariană și a zis că acolo totul este bine. Dar eu i-am zis că nu este bine nimic. Atunci el mi-a tăiat cusătura, totul s-a dezlipit și de acolo a început să curgă tot mult puroi. Acesta era de altă culoare, era roșu cu alb, el abia se forma. Este evident că totul a început de la apendicită. Cu cât ei mai mult apăsau, cu atât mai mult puroi ieșea. La mine toate organele înotau în puroi”.

Natalia nu mai înțelegea ce i se întâmplă. Alături de ea se afla soțul său.

Ulterior, Natalia a fost dusă din nou la operație, una complicată, care a durat mult timp. Natalia spune că în extrasul său nu este indicat nici 50% din tot coșmarul prin care a trecut.

Natalia a mai povestit că, inițial, când i s-a făcut operația la apendicită, anestezia nu i-a fost administrată corect și simțea cum era tăiată.

Apoi a fost tăiată și operată de șase ori la rând. Medicii îi extrăgeau organele și i le curățeau de fiecare dată, însă infecția nu dispărea.

Prin ce greutăți a fost nevoită să mai treacă Natalia puteți urmări aici.

 

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: