Destul de des se întâmplă ca începând cu vârsta de 2-4 ani, copilul tău să înceapă să se confrunte cu frica de întuneric. La această vârstă, simțul imaginației începe să se dezvolte din ce în ce mai mult. Doar că piciul încă nu are abilitatea de a face diferența dintre realitate și fantezie. 

Pe măsură ce crește însa, învață că sursa fricii lui nu este decât o perioadă propice odihnei și cu ajutorul părinților, frica de întuneric se diminuează și chiar dispare complet.

De ce se teme

Frica de întuneric poate apărea întrucat copilul înțelege mai greu realitatea înconjurătoare și nu înțelege de exemplu că acele zgomote pe care șifonierul le scoate noaptea sunt normale și se datorează modificărilor lemnului din cauza diferențelor de temperatură sau umiditate. Copilul nu înțelege astfel de lucruri și crede că s-a întâmplat ceva magic, supranatural. Zgomotul produs de mobila pentru copii în timpul nopții îl poate speria și la fel umbrele care apar pe tavan atunci când se reflectă o lumină din afara casei etc. Un alt motiv este legat de personajele poveștilor, și desenelor animate. în plus, copiii se pot speria și pentru că se gândesc că părinții, noaptea, nu îi pot proteja așa cum o fac în cursul zilei, pentru că dorm. Fricile copiilor, în mare, au rolul pozitiv de a le stimula dezvoltarea, însă este foarte important felul în care acestea sunt abordate și transformate într-un stil de a reacționa echilibrat în fața pericolelor.

Cum facem să nu apară teama
De multe ori, frica de întuneric poate avea ca sursă chiar atitudinea pe care o au parintii. Nu trebuie să cedăm tentației de a rezolva lucrurile rapid, prin mijloace obișnuite de altfel, dar care fac să apară frici teribile. Astfel, amenințari de genul: dacă nu mănânci vine omul negru, dacă nu dormi vine balaurul, dacă nu ma asculți mergem la doctor… chiar dacă aduc părintelui beneficiul imediat al ascultării copilului, pe termen lung, fac să apară temeri care vor fi greu de șters din mintea copiilor, temeri ale caror semnificații se pot regăsi și în frica de întuneric. În plus, cea mai mare greșeală pe care o fac unii părinți este aceea de a le spune copiilor lor că dacă le mai este frică de ceva, ei nu o să-i mai iubeasca. Consecințele vor fi și mai dramatice. Educația trebuie făcută în sens pozitiv și nu negativ, pentru că atunci când înfricoșezi un copil pentru a obține un comportament pozitiv din partea lui, devine dezorientat, speriat și va învăța să asculte de frică și nu pentru că și-a însușit concepte precum bine, rău, greșit sau corect.

Și dacă totuși apare…
Fiecare copil este influențat atât de educația pe care o primește în familie, dar și de mediul social, iar fricile pot apărea oricum, chiar fără ca voi să favorizați asta. Așadar, frica de întuneric poate apărea și atunci vei fi pusă în situația de a ajuta copilul să o combată și să se simtă puternic și invincibil în privința ei. Iată câteva măsuri pe care le poți lua:

  • Asigură-te că știi exact de ce se teme copilul tău și ce semnificații au aceste lucruri pentru el.
  • Asigură copilul că monștrii pe care și-i imaginează nu vor apărea în camera lui și că întunericul nu transformă obiectele, iar ele nu pot prinde viața.
  • Lasă ușa cemerei deschisă, dacă acest lucru îl ajută, sau folosește o luminiță de veghe.
  •  Lasă-l să doarmă cu o păpușă sau chiar o eșarfă sau obiect de îmbrăcăminte care să păstreze „mirosul” tău.
  •  Inventează alături de el jocuri care să îl ajute să depășească teama și creați un ritual de noapte bună care oferă siguranța și stabilitate copilului, prin afecțiune și cu răbdare.
  • În timpul zilei, vorbește cu el despre visele urâte pe care le are, însă ai grijă să faci asta la lumina zilei, când se simte în siguranță.
  • Evită filmele și poveștile care îi pot provoca teama de a adormi sau sta pe întuneric. Un bun mod de a vorbi copilului despre teama pe care o are este prin intermediul cărților cu povești. Acestea abordează într-un mod accesibil și distractiv problema și îl ajută sa înțeleagă lucrurile și să își schimbe atitudinea față de ele.

Distribuie articolul: