Paștele Blajinilor este o sărbătoare religioasă, având rădăcini păgâne. În folclor, Blajinii mai sunt cunoscuți și sub numele de rohmani. Potrivit cercetătorilor, numele de Rohmani vine din limba tracă, de la supranumele Zeind-Roymenos (Sfântul Luminos) dat Cavalerului Trac, o zeitate prezența în antichitatea dobrogeană, oltenească și transilvană.

Potrivit Muzeului de Artă Populară Constanța,  blajinii sunt creștini evlavioși, care duc o viață curată, în rugăciune. Se consideră că ar fi primii oameni pe pământ. Pentru că nu fac niciun păcat, după moarte se duc direct în rai, unde petrec alături de sfinți. Ei trăiesc departe, pe la marginea pământului, lângă ape curgătoare, în apropiere de Apa Sâmbetei, dar nimeni nu poate să spună cu exactitate unde este situată această țară. Nu ar avea nici case, ci ar trăi sub umbra pomilor. Se întâlnesc cu femeile lor o singură dată pe an, de Paștile lor, și atunci doar pentru 30 de zile, pentru procreare.

Pentru că sunt departe de orice altă așezare omenească nu știu cu exactitate când este Paștele, dar află acest lucru doar atunci văd plutind pe ape cojile de ouă, albe sau roșii, aruncate de gospodine în Sâmbăta Mare, tocmai pentru a le vesti Învierea Domnului.

Cojile provin de la ouăle crude care au fost folosite la pască sau la prepararea cozonacilor sau de la ouăle roșii, vopsite în Joia Mare și care, din nebăgare de seamă, s-au spart sau au crăpat. Se crede că femeia care nu strânge aceste coji de ouă pentru a le da drumul pe o apă curgătoare în Sâmbăta Mare face un mare păcat. Cojile ajung în țintul blajinilor cam la o săptămână după Înviere, în duminica Tomei sau în lunea care îi urmează. De aceea, abia atunci se sărbătorește Paștele Blajinilor.

Potrivit etnografului Sorin Mazilescu, citat de Adevărul,  sunt mai multe credințe despre identitatea blajinilor. O credință spune că blajinii sunt copiii nebotezați, care au murit imediat după naștere. Alteori sunt priviți ca fiind cei care susțin stâlpii pământului: iar fără ei, lumea s-ar scufundă în haos.

Alteori, blajinii sunt identificați cu urmașii celor care n-au mai reușit să traverseze marea, atunci când Moise a eliberat poporul evreu din robia egipteană, despărțind apele. Aceștia au rămas pe o insula foarte aproape de Rai, pe unde trece Apă Sâmbetei.

În Bucovina se spune că „Blajinii sunt jumătatea de sus om, iar jumătatea de jos peste și trăiesc într-un pârâu; femeile și fetele lor cânta foarte frumos, încât răsună văile de cântecele lor melodioase”.

Mai există credința populară că blajinii au fost creați de Dumnezeu după uriași. Pentru că erau violenți, Dumnezeu i-a lăsat să piară și a creat blajinii, dar aceștia erau prea mici, așa că au fost mutați pe lumea cealaltă.

Așa că Dumnezeu a mai făcut o încercare: a creat oamenii.

Blajinii sunt considerate a fi niște ființe extraordinare, bune, care ajută umanitatea într-un mod discret.

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: