Simion Murafa (24 mai 1887, Cotiujenii Mari/Soroca – 20 august 1917 Chișinău) este român basarabean apostol al cauzei naționale a Unirii Basarabiei cu România.  De meserie, a fost jurist, publicist, promotor al culturii muzicale. A colaborat la ziarul „Cuvântul moldovenesc” (1913–1917) fiind un timp și director al acestei publicații. Editează broșura „Cine-s moldovenii. Din istoria neamului” (1917). Participă la Primul Război Mondial, conducând o echipă sanitară pe frontul românesc. Contribuie la reconstituirea Societății Culturale Moldovenești, la consolidarea bazei editoriale în Chișinău.
Zemstva județului Soroca îl numește judecător de pace în satul său de baștină, dar acesta este asasinat la Chișinău de o bandă de bolșevici. În legătură cu acest eveniment tragic, Onisifor Ghibu publică în ziarul România nouă articolul „Trei mucenici ai românismului în Basarabia: A. Mateevici, S. Murafa și A. Hodorogea”.
O RELICVĂ CALATOARE: „TRICOLORUL UNIONIST” AL LUI SIMION MURAFA (Chişinău, 6 iunie 1917-Sibiu, 29 decembrie 1918-Alba Iulia, 28 iunie 1925)
Simion Murafa s-a născut la 24 mai 1887, în comuna Cotiujenii Mari, judeţul Soroca. Din nefericire, soarta i-a hărăzit să trăiască puţin peste 30 de ani. Întâmplător ori nu, dar pe 20 august 1917, el a fost ucis mişeleşte în via de la Malina Mică (de la marginea Chişinăului) a prietenului său Andrei Hodorogea, de un ostaş din armata rusă, marcată în acea perioadă de anarhie revoluţionară. S-au scurs de atunci peste 90 de ani. Studiul acesta alături de cel prezentat de sub-semnata la redacţia revistei „Destin Românesc”, intitulat “Un monument dispărut din Grădina Catedralei din Chişinău – Apostolii basarabeni Alexei Mateevici, Simion Murafa şi Andrei Hodorogea”, reprezintă un modest omagiu adus celui care în scurta sa viaţă a promovat cu o energie şi perseverenţă de invidiat românismul în Basarabia.
Personalitatea puternică a lui Simion Murafa a atras atenţia mai multor cercetători. Deşi a trăit o viaţă scurtă, el a izbutit să se impună în comunitatea culturală şi politică din Basarabia. Pentru curajul şi activismul său naţional a fost apreciat de contemporani drept „omul născut pentru a comanda şi a conduce, iniţiatorul şi călăuza unei mişcări” (N. Iorga), „solul care umbla în nopţile de toamnă pe drumurile Moldovei, în mijlocul unei oşti străine, visând şi pregătind viaţa nouă pentru Basarabia” (M. Sadoveanu), „omul faptei” (P. Halippa), „cavalerul fără teamă şi prihană” (ziarul „România Nouă”).
S-a manifestat pe multiple planuri: de formaţie a fost jurist, publicist de forţă, cântăreţ de mare talent şi animator al vieţii culturale din Basarabia, în timpul Primului Război Mondial – militar în armata rusă, pe Frontul român. O faptă bună a lui Simion Murafa, demnă de toată consideraţia noastră, este legată de un drapel tricolor. Acest simbol al românismului, la care a ţinut atât de mult protagonistul studiului nostru, i-a dus faimă nu numai în Basarabia, dar şi în întreaga Transilvanie, prin trei importante evenimente, produse consecutiv la Chişinău, Sibiu şi Alba Iulia.
Este vorba de drapelul tricolor, oferit de Simion Murafa primului corp de voluntari români-Batalionul, Avram Iancu”, formaţiune militară constituită în toamna anului 1916— primăvara anului 1917 în localitatea Darniţa, din apropierea Kievului – la trecerea acestuia prin Chişinău spre Frontul român, la 6 iunie 1917.
Se ştie că, de la intrarea României în război de partea Antantei, o seamă de transilvăneni şi bucovineni din armata austro-ungară, „căzuţi ori trecuţi” în prizonierat la ruşi, şi-au manifestat dorinţa să se înroleze în armata română, pentru a contribui la eliberarea Transilvaniei şi a Bucovinei. Pe 3 iunie 1917, într-o seară de sâmbătă, un tren special, încărcat cu cca 120 de ofiţeri (după altă sursă 116 ofiţeri) şi peste 1250 de soldaţi, subofiţeri, a pornit pe ruta Kiev-Kazatin-Jmerinka-Bender-Chişinău-Iaşi. Emoţionanta plecare din Kiev, transformată într-o sărbătoare de solidaritate românească între transilvăneni, bucovineni şi basarabenii stabiliţi cu traiul în metropola ucraineană, a fost descrisă ulterior de voluntarii Elie Bufnea, Victor Deleu, Gheorghe Gherman, Mihai Petricoane Drugăriu, Petru Nemoianu ş.a.
Despre trecerea voluntarilor români din Ardeal şi Bucovina prin Chişinău au scris la vremea respectivă şi alte personalităţi marcante ale timpului. Amintim aici pe profesorul Paul Vataman şi cartea sa „Figuri sorocene”, o preţioasă sursă de documentare pentru cercetătorii contemporani, editată în 1940 la Soroca şi reeditată în 1993 la Chişinău. Cităm din ediţia chişinăuiană: „Pentru ziua de 6 iunie s-a anunţat trecerea prin Chişinău a unui detaşament de voluntari ardeleni. S. Murafa a pus la cale întâlnirea frumoasă a fraţilor de peste munţi. În ziua de 5 iunie, împreună cu dra Antonina Gavriliţă şi locotenentul Cristea, a pregătit un concert în cinstea luptătorilor ardeleni. Ziua de 6 iunie va rămâne una din rarele sărbători naţionale, înscrisă în istoria de renaştere a basarabenilor. În piaţa din spatele gării din Chişinău, Partidul Naţional Moldovenesc a făcut o primire caldă ardelenilor, prilejuind o înălţătoare manifestaţie de bucurie între fraţii de acelaşi sânge”.
Ziarul „Cuvânt moldovenesc” (nr. 47 din 8 iunie 1917) relevă contribuţia lui Simion Murafa la această manifestaţie: „Fraţii transilvăneni erau înşiruiţi frumos în dosul gării, sub ascultarea comandanţilor. Ascultau cuvântările moldovenilor şi după fiecare cuvântare, horul lor cânta un cântec. Şi cântau aşa de frumos că ochii moldovenilor s-au umezit de lacrimi. I-a hiritisit cel dintâi dl S. Murafa, ca ofiţer, şi le-a dăruit din partea moldovenilor un steag transilvănean, care e tot ca steagul moldovenesc: roşu, galben şi albastru. Le-a spus să-l ducă la izbândă şi să nu se oprească până ce n-au dat slobozenie tuturor românilor din Ungaria…”
În lucrarea voluntarului Petru Nemoianu, intitulată „Prima Alba Iulie”, cât şi în trei ziare ardelene interbelice, editate la Cluj („Gazeta Voluntarilor”), şi Alba Iulia („Alba-Iulia” şi „Vestea”) am descoperit textul cuvântării lui Simion Murafa:
„Astăzi voi aţi trecut Nistrul şi să ştiţi că acum nu mai sunteţi pe pământ străin, ci sunteţi între fraţi de-ai voştri. Nu ne-aţi cunoscut, ne-aţi crezut morţi; ei bine, noi numai am dormit; de acum ne-am deşteptat şi noi la viaţa naţională, de acum voim să fim şi noi o parte conştientă a neamului românesc. Trecerea voastră prin Basarabia nu ne-a putut lăsa rece. Am alergat cu toţii să vă vedem, să vă îmbrăţişăm şi să ne unim pentru totdeauna sufletele. Ca să vă aduceţi viaţa voastră întreagă aminte de ziua aceasta a înfrăţirii noastre, vă dăm un semn de amintire. Prin mine moldovenii vă oferă acest steag tricolor: simbolul unităţii noastre naţionale. Pe el erau să fie scrise cuvintele: „Libertate sau Moarte”. Primiţi-l cu dragostea cu care vi-l dăm şi-l duceţi cu bine peste Prut, peste Milcov, peste Olt, peste Mureş şi peste Crişuri, fluturaţi-l triumfător peste întreaga întindere românească şi implantaţi-l apoi în numele nostru pe turnul cetăţii de la Alba Iulia. Duceţi-l la biruinţă, sau muriţi pentru idealul care vă însufleţeşte”.
Gestul lui Simion Murafa a fost caracterizat de Petru Nemoianu drept „un testament politic al fraţilor basarabeni, din vremea când nici ei, nici noi nu făceam parte din România de astăzi”.
E firesc să ne întrebăm: „Care a fost soarta tricolorului?”.„A ajuns ori nu la Alba Iulia?”
Întâmplarea a făcut ca în vara anului 2007 să poposesc la Alba Iulia şi să mă documentez la Muzeul Naţional al Unirii. Acolo am descoperit noi şi importante detalii la acest subiect.
Cu o vădită întârziere tricolorul a ajuns în cele din urmă la Alba Iulia. Voluntarii ardeleni au îndeplinit totuşi porunca lui Simion Murafa. E adevărat, drapelul n-a fost implantat „pe turnul” cetăţii din Alba Iulia, aşa cum a sugerat Simion Murafa. S-a găsit un loc mai onorabil – Catedrala Încoronării din Alba Iulia, construită cu prilejul încoronării Regelui Ferdinand I şi Reginei Maria ca suverani ai României Mari (15 octombrie 1922). Din 1924 Catedrala a aparţinut Episcopiei Militare. Amplasată într-un loc central al cetăţii, ea a devenit cu timpul o podoabă a urbei şi a întregii românităţi.
Depunerea solemnă a drapelului la catedrală a avut loc la 28 iunie 1925, cu prilejul Congresului Uniunii Foştilor Voluntari Români, desfăşurat la Alba Iulia în zilele de 27-28 iunie 1925. Evenimentul a fost descris destul de amănunţit în ziarele „Alba Iulia”, „Vestea” şi „Gazeta Voluntarilor”, amintite mai sus. În toate aceste publicaţii se aminteşte despre „inimosul luptător basarabean”, „marele patriot basarabean”, „tălmăcitorul sentimentelor Basarabiei” „martirul maior” Simion Murafa.
Dumunică, 28 iunie 1925, Alba Iulia a cunoscut o sărbătoare naţională rară
Mii de voluntari din ţinuturile României, îmbrăcaţi în costume naţionale, se îndreptau spre Catedrala Încoronării. În fruntea coloanei fâlfăia tricolorul lui Simion Murafa. Doi voluntari purtau rama cu mesajul profetic al acestui admirabil român basarabean, care şi-a dorit mult Unirea, dar care nu a mai ajuns să se bucure de ea.
La ora 9.00, la catedrala oraşului a început serviciul divin, oficiat de protopopul Florian Rusan, secondat de corul voluntarilor condus de Macarie. După liturghie, pe platoul din faţa catedralei s-a desfăşurat ceremonia sfinţirii drapelului. La ceremonie au participat autorităţile ecleziastice, civile şi militare din Alba Iulia.
După sfinţire, Victor Deleu, supranumit „dascălul voluntarilor”, de altfel cel căruia Simion Murafa i-a înmânat drapelul la Chişinău în ziua de 6 iunie 1917, a predat tricolorul protopopului Florian Rusan. În cuvântarea sa, destul de desfăşurată, Prea cucernicul părinte şi-a exprimat „bucuria împlinirii cu bine a unui mandat”. După discursul protopopului, un cortegiu, în frunte cu orchestra militară, urmat de autorităţi civile şi militare, feţe bisericeşti, a purtat tricolorul spre văzul tuturor. Apoi procesiunea, la care s-au adăugat voluntarii, în sunetul muzicii militare şi al clopotelor, a înconjurat Catedrala Încoronării. Victor Deleu, preşedintele Uniunii Foştilor Voluntari Români, adresându-se protopopului, a declarat: „Şi acum, sfinţite părinte, după ce ai binecuvântat acest drapel îndoit sfânt şi semn a conştiinţei naţionale, primeşte-l şi-l aşază în sfântul lăcaş a lui Dumnezeu, unde nu-l va ajunge duhul răutăţii, a pizmei şi a minciunii”.
Alături de tricolor în catedrală urma să fie depus un text „lucrat cu un gust artistic” (intitulat în ziare „diplomă comemorativă”, „diplomă”, „inscripţie”, „o scrisoare”), încadrat în ramă de stejar, care începea cu o notă explicativă:
„Libertate sau Moarte!
Acest drapel a fost încredinţat celui dintâi batalion de voluntari ardeleni, compus din 116 ofiţeri şi 1250 soldaţi, veniţi din Rusia în trecerea sa prin Chişinăul Basarabiei, în ziua de 6 iunie 1917, în numele moldovenilor basarabeni, de martirul maior Simion Murafa cu următoarele profetice cuvinte…” (urmează cuvântarea lui Murafa, redată de noi mai sus).
În continuare, în diploma comemorativă se menţiona: ,,Am trecut acest drapel peste Prut, peste Milcov, peste Olt, peste Mureş şi peste Crişuri. L-am fluturat triumfător nu numai peste întreaga întindere românească ci şi peste Budapesta, trufaşa capitală a duşmanului milenar al neamului nostru şi astăzi, la 28 iunie 1925, noi, Uniunea Foştilor Voluntari Români din războiul pentru întregirea neamului, constituite din 30.000 foşti voluntari ai armatei române, ai Corpului de voluntari din Moldova, ai Legiunilor din Italia, Siberia şi Franţa, originari din Ardeal, Banat, Crişana şi Bucovina, cei ce am făcut plebiscitul armat al românilor subjugaţi în anii de restrişte şi glorie 1916-1919, adunaţi în congres general, întru îndeplinirea voinţei moldovenilor basarabeni, implantăm acest drapel în cetatea lui Mihai Viteazul, depunându-l în Catedrala Încoronării spre mărirea şi vecinica dăinuire a României Mari.
Uniunea Foştilor Voluntari/Preşedinte Dr. V Deleu/ Secr. general Dr. N. Cărpinişanu”.
Drapelul şi textul-călăuză au fost depuse în Catedrală, lângă tronul Regal. Ziarul „Patria” din Cluj specifica: „…în nava catedralei, în partea stângă, iar lângă drapel s-a aşezat diploma, pe o masă de stejar”.
Cu regret, în nicio publicaţie consultată de noi nu se numeşte locul unde s-a păstrat atâta timp tricolorul lui Simion Murafa.
Întâmplarea a făcut ca la Alba Iulia să o cunosc pe dna Ana Dumitran, muzeograf, şefa de secţie la Muzeul Naţional al Unirii, iar prin intermediul ei – pe dl. Gheorghe Fleşer, muzeograf, cercetător la aceeaşi instituţie. Cu ani în urmă, dl. Gheorghe Fleşer citise în revista „Transilvania” despre un drapel din Basarabia, adus la Alba Iulia din Sibiu. Ca un adevărat muzeograf, s-a gândit atunci: „Păcat că lucrurile acestea se pierd!”
– Aş vrea să se lege lucrurile, să fie drapelul pe care îl căutaţi, mi-a declarat Domnia Sa, cu speranţă în voce.
Lucrurile s-au legat… Tricolorul lui Simion Murafa a fost adus la Alba Iulia de foştii voluntari de la Sibiu… Anume aici el s-a păstrat, începând cu sfârşitul lunii decembrie 1918, într-o instituţie cât se poate de onorabilă, cu frumoase tradiţii culturale – Asociaţiunea pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, „ASTRA”. În raportul de activitate al Asociaţiei pe anii 1924/1925 citim: „S-a restituit din muzeu Asociaţiei Voluntarilor Români drapelul ce-l primiseră ca dar din partea basarabenilor, pentru a fi depus în Catedrala Încoronării din Alba Iulia, lucru care s-a şi făcut cu ocazia congresului voluntarilor, ţinut în luna iunie, a.c.”. Aceeaşi informaţie, cu unele precizări, am depistat-o şi în procesul-verbal al şedinţei Comitetului Central al Asociaţiei, din 20 iunie 1925: „Dec(izia). 279 (nr. 1281/925). Se prezintă rugarea Uniunii foştilor voluntari români, Cluj, de a li se restitui drapelul primului batalion de voluntari din Rusia, care a fost aşezat provizor spre păstrare în Muzeul Asociaţiunii, spre a-l depune în cetatea din Alba Iulia”.
Cum şi de ce anume la Sibiu a ajuns tricolorul? De ce a fost depus la sediul „Astrei”? Pentru a găsi răspuns la aceste întrebări trebuie să ţinem cont de evenimentele ce s-au derulat în Transilvania, în toamna anului 1918, să încercăm să reconstituim traseul voluntarilor, şi poate chiar pe cel al liderului lor Victor Deleu.
Se cunoaşte că după Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, care a hotărât unirea tuturor românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş cu România, membrii Consiliului Diligent au sosit la Sibiu pentru a lua stăpânirea efectivă asupra teritoriilor locuite de români. Armata română, în frunte cu generalul Traian Moşoiu, a intrat în Sibiu, pe 11/24 decembrie 1918. Tot atunci a intrat în Sibiu şi Batalionul “Avram Iancu”, păstrătorul drapelului tricolor primit la Chişinău, în vara aceluiaşi an.
Voluntarii ardeleni au păstrat cu sfinţenie drapelul oferit de basarabeni. După o ceremonie de sfinţire, în ziua de duminică 16/29 decembrie 1918, l-au depus la sediu ”Astrei”.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: