În ultimele decenii, tot mai multe femei aleg să trăiască singure, nu din izolare socială sau refuz al iubirii, ci ca o formă de autonomie personală și echilibru emoțional. Această alegere, deși uneori judecată de societate, este susținută de tot mai multe studii psihologice care analizează beneficiile traiului solitar asumat.

Potrivit unei cercetări publicate în Journal of Positive Psychology, femeile care aleg să locuiască singure și nu se află într-o relație de cuplu se bucură adesea de niveluri mai ridicate de satisfacție personală, mai ales în cazul celor care au un scop clar, o rețea de sprijin sănătoasă și preocupări personale constante. Studiul subliniază că sentimentul de libertate decizională și lipsa conflictelor de compromis dintr-o relație nesatisfăcătoare contribuie la un echilibru psihologic solid.

În același timp, psihologii atrag atenția asupra diferenței dintre singurătate și solitudine aleasă. Solitudinea poate deveni un spațiu sigur de reconectare cu sinele, în care femeia își redescoperă ritmul, își cultivă pasiunile și învață să își fie suficientă. Psihologul american Bella DePaulo, care a scris extensiv despre viața de adult singur, susține că femeile care trăiesc singure devin adesea mai conștiente de propriile nevoi, mai implicate în comunitate și mai reziliente din punct de vedere emoțional.

Un aspect important evidențiat în studiile recente este impactul asupra sănătății mintale. Contrar stereotipurilor, femeile singure prezintă adesea un nivel mai scăzut de stres cronic decât cele aflate în relații conflictuale sau dezechilibrate. Potrivit unei cercetări realizate de Universitatea din Zurich, femeile care trăiesc singure și au control asupra timpului și resurselor proprii manifestă o mai mare stabilitate emoțională și o capacitate crescută de autoreglare.

Există și o dimensiune identitară importantă în această alegere. Trăind singure, femeile scapă de presiunea normelor tradiționale care le impun roluri prestabilite în relații – de îngrijitoare, de mamă, de susținătoare necondiționată. Acest spațiu personal le oferă oportunitatea să își construiască o identitate bazată pe autenticitate și nu pe așteptările celorlalți. Studiile sociologice din Europa de Vest arată că femeile care aleg să locuiască singure au o relație mai clară cu propriile limite, știu mai bine ce își doresc de la viață și sunt mai puțin dispuse să accepte compromisuri dăunătoare în viitor.

De asemenea, independența financiară joacă un rol esențial în această dinamică. Femeile care își gestionează singure veniturile și cheltuielile dezvoltă un simț mai acut al responsabilității, ceea ce le oferă un sentiment de control și siguranță. Într-un raport al American Psychological Association, se arată că această categorie de femei este mai încrezătoare în luarea deciziilor și mai capabilă să își stabilească prioritățile fără influențe externe.

Trăitul singură nu înseamnă izolare, ci o formă de existență activă, în care femeia devine protagonistă a propriei vieți. Această alegere, susținută de cercetările psihologice, arată că fericirea nu depinde de statutul marital, ci de calitatea relației cu sine. Pentru multe femei, viața trăită pe cont propriu nu este o retragere din iubire, ci o alegere de a iubi mai lucid, mai conștient și mai selectiv.

Distribuie articolul: