Recent, într-o postare pe Facebook, preotul Maxim Melinti a vorbit despre o temă cât se poate de delicată. Acesta a abordat subiectul botezului și a încercat să explice cum acesta, influențează sau nu, trecerea ființei umane în lumea celor de sus. Află părerea preotului, mai jos. 

Acesta a oferit postării un titlu destul de sugestiv, și, care nu are cum să nu atragă atenția.

„Ce se întâmplă cu copiii care mor nebotezați?”, și-a început acesta postarea.

„Biblia îndeamnă familia îndurerată să nu piardă nădejdea și încrederea în Dumnezeu în situația când moare o rudă din casa lor: „Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi care nu au nădejde. Pentru că credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa credem că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El” (Epistola I către Tesalonicieni, cap. 4, vers. 13-14).

Fără îndoială, copiii sunt cel mai mare și desăvârșit dar dumnezeisc. Sfântul Teofan Zăvorâtul spunea: „copiii sunt îngeri ai lui Dumnezeu cu toţii. Cei nebotezaţi, la fel ca toţi cei aflaţi în afara credinţei, trebuie încredinţaţi milostivirii lui Dumnezeu. Ei nu sunt fii vitregi şi fiice vitrege pentru Domnul. Ca atare, El ştie ce si cum şi în ce privinţă să rânduiască pentru ei. Mare este adâncul căilor lui Dumnezeu!” (Sfântul Teofan Zăvorâtul, Mântuire în viaţa de familie, Bucureşti, 2004).

Așadar, pruncii sunt trecuți prematur din viața aceasta așa încât să nu cadă în patimi grele. Sigur este faptul că pruncii care părăsesc prematur viața aceasta nici nu se află într-o stare de chin nici nu se bucură la fel cu cei ce s-au nevoit să se curățească de patimi prin virtuți.”

Moartea ca pedeapsă pentru păcatele părinților?

„Sunt persoane care au afirmat și afirmă că moartea acestor copii este dată de păcatele părinților. Unde atunci este, întreb eu, dragostea lui Dumnezeu? Nicidecum, Hristos, care a murit pe cruce pentru mântuirea noastră, nu va proceda așa! Cauza decesului o putem găsi în neatenția părinților, medicilor, neglijența unor recomandări și prescripții ale specialiștilor în medicină. Dar căutarea cauzelor și motivelor nu ne ajută nici nouă, nici copilului mort. Regele David, care a aflat că copilul lui este în pericol de a fi murit, a început să plângă și să postească. Dar, revenind a declarat: „Câtă vreme copilul era viu, a zis David, am postit şi am plâns, căci socoteam: Cine ştie, poate mă va milui Domnul şi va trăi copilul. Dar acum el a murit; de ce să mai postesc? Îl mai pot eu, oare, întoarce? Eu mă voi duce la el, iar el nu se va mai întoarce la mine!” (II Regi 12,22-23). Cu adevărat, cuvinte pline de înțelepciune și nădejde”, a scris preotul.

Ce se întâmplă cu cei nebotezați după ce pleacă din viață?

„O altă întrebare, legată de subiectul nostru, este moartea pruncilor nebotezați. Părinții pruncului aflat în pericol de moarte, ca regulă sunt îndemnați să cheme preotul să-i facă rânduiala botezului prescurtată, ca „copilul să nu moară nebotezat”. Iar, dacă copilul supraviețuiește, la vremea potrivită i se va administra rânduiala botezului pe deplin. Dar, aici vom face o paranteză, și vom oferi opinia experților – teologilor contemporani din Moldova și Rusia.”

„Părintele Petru Pruteanu, un teolog contemporan, susține că „mulţi preoţi îndeamnă părinţii să-şi boteze cât mai repede pruncii, dar fără să le vorbească despre credinţă, responsabilitate, viaţă veşnică etc. Totul este privit prin prisma beneficiilor imediate. Trebuie însă să precizăm că Biserica Ortodoxă acceptă şi recomandă botezarea copiilor, dar niciodată nu impune, mai ales dacă nu s-a făcut o pregătire corespunzătoare. În secolul al III-lea Tertulian insista pe amânarea Botezului copiilor (cf. Despre botez, cap. 18), nefiind de acord cu grăbirea nemotivată a Botezului. În secolul al IVlea Sf. Grigore Teologul, fiu de episcop, dar botezat abia la 30 de ani, recomanda botezarea copiilor la vârsta de cel puţin trei ani, „pentru ca aceştia cât de cât să poată auzi şi repeta cuvintele Tainei, iar dacă nici atât, cel puţin, să o înţeleagă imaginar” (cf. Omilia 40; PG 36, col. 400). Această recomandare a fost respectată în Biserică până prin secolul al IX-lea, când se generalizează botezul la un an sau la 40 de zile, dar niciodată fără cateheză. În prezent însă, încă de prin perioada turcocraţiei, totul s-a transformat în „servicii religioase pe bandă rulantă”, accentul punându-se doar pe cantitate, iar de calitate nici măcar nu se vorbeşte… Şi cum să nu ajungă aşa dacă noi le dăm Evanghelia numai să o sărute, dar nu le citim din ea şi nu leo explicăm, ca în ei să se aprindă flacăra credinţei şi a iubirii pentru Dumnezeu şi pentru aproapele, căci „credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17). Să te naşti din părinţi credincioşi încă nu înseamnă nimic, dacă aceştia nu-ţi explică niciodată de ce trebuie să credem şi de ce credem anume aşa şi nu altfel”.

De aceea, îngrijorarea părinților vis-à-vis de faptul că copiii au murit nebotezați nu poate fi justificată. Or, Hristos foarte clar ne spune, că „cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi” (Marcu 16,16). Adică, Hristos caută la credință mai mult, decât la botez ca ritual. Botezul capătă valoare și aduce roade doar atunci, când există credință”, explică acesta.

Alexei Osipov, un alt teolog contemporan din Rusia, declară că teoria despre soarta nefericită a pruncilor nebotezați este o caricatură pe seama ortodoxiei. „Or, pruncii, care au murit înainte de Hristos vor fi osândiți la iad? Sau copii strămoșilor noștri înainte de încreștinarea Rusiei (an. 889) – tot vor pleca în iad? Toate acestea sunt niște aberații, care nu au nimic în comun cu învățătura creștină despre Dumnezeul dragostei. Prin jertfa de pe crucea Golgotei Hristos a mântuit pe toți pruncii. Însuși Hristos a spus despre copiii, care-L înconjurau (copiii iudeilor, la fel nebotezați – n.n.): „Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor”(Matei 19.14). Cine a botezat pe drepții Vechiului Testament, pe tâlharul care s-a pocăit, pe Apostoli, pe însuși Maica Domnului..? Oare nu este clar că Botezul, precum și celelalte taine nu sunt permise de acces în împărăția lui Dumnezeu, ci soluții sigure în eliberarea de păcate și patimi. De aceea toți pruncii morți premătur se vor mântui ca niște sfinți și neprihăniți, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor”.

În concluzie

„În concluzie, vrem să asigurăm pe părinții, care și-au pierdut copilul, să-și pună nădejdea în Domnul, să fie liniștiți, că copilul lor, chiar dacă nu a fost botezat – totuși va primi mângâierea în rai. Să nu piardă credința și încrederea în Dumnezeu, care nu pedepsește, ci iartă și iubește. Să nu caută persoana vinovată, ci să se mobilizeze și să îndrepte gândul în a face o milostenie, o faptă bună, în adresa copiilor orfani sau social vulnerabili.

Pentru mulți părinți rămâne o mare durere să lipsești cu totul familia pruncului de asistența religioasă. Înteb și eu: dacă ai primit botezul, dar ai trait în beție și curvie – ești prohodit, dar un prunc nevinovat, neprihănit nu este pomenit. Iar părinți sunt lipsiți de o rugăciune și consiliere spirituală. Pe această cale, fac apel către ierarhii bisericii ortodoxe ca să revizuiască acest subiect și să ofere un text liturgic pentru acest prilej. Dar până atunci, părinții pot și trebuie să se roage pentru pruncul lor și pentru pace și bună înțelegere în casa și familia lor”, a concluzionat Maxim Melinti.

Sursa: Facebook

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: