Cei mai mulți dintre noi nu-și mai pot distrage acum atenția de la propria persoană făcând planuri în afară casei. E timpul să privim în interior, către noi înșine, și să ieșim din această situație un pic mai conștienți de dorințele și faptele noastre, de lumea care ne înconjoară.

Un articol publicat pe platforma Greater Good Magazine m-a făcut mi dau seama  deși am petrecut zeci de zile în izolare, complet singură cel mai adesea, nu mi-am pus niciodată întrebări care contează cu adevăratDa, m-am întrebat cât va mai dura izolarea socialăcând îmi voi putea vedea familia sau ce  mai mănânc la prânz, dar nu am privit cu adevărat în interiorul meu.

1. Pentru ce sunt recunoscătoare azi?

Oamenii cei mai încercați, cei care au fost închiși pe nedrept sau torturați, au menționat adesea că au supraviețuit grație recunoștinței – au iubit viață și ce poate ea oferi, iar acest gând i-a ajutat să păstreze vie speranța că într-o zi vor gustă din nou din binecuvântările ei.

Întreabă-te zilnic pentru ce ești recunoscătoare și notează răspunsurile într-un jurnal. Nu trebuie să fie nimic complicat sau metafizic, chiar și cele mai simple răspunsuri îți vor aduce zâmbetul pe buze și poate te vor ajută să-ti dai seama ce contează cu adevărat pentru ține.

2. Cu cine mă conectez astăzi?

Faptul că ești în izolare pentru a proteja sistemul de sănătate și pe cei din jur nu înseamnă că trebuie să te înstrăinezi de toată lumea. Folosește fiecare zi pentru a te conecta cu o persoană dragă, chiar dacă nu e fizic lângă ține. Scrie scrisori, mesaje sau sună-i pe cei care contează pentru ține.

Întreabă-ți prietenii dacă sunt bine, dacă sunt cu adevărat bine. Cu toții avem tendința să spunem că suntem OK, când de fapt uneori simțim că ne prăbușim psihic. Încearcă să porți conversații pline de însemnătate cu ceilalți, chiar dacă o faci de la distanță.

3. De ce așteptări de „normalitate” mă debarasez?

Poate ți se pare o întrebare ciudată, dar are mai multă însemnătate decât crezi. Ne este greu să acceptăm schimbările actuale din viață noastră și ținem cu dintîi de normalitatea pe care o știam înainte de pandemie. Vrem să fim mai productive, vrem că fiii și fiicele noastre să învețe o grămadă de lucruri, chiar dacă acum școală se face de acasă. Și ne simțim dezamăgiți atunci când lucrurile nu se întâmplă așa.

Spune-ți că e OK să ai zile în care ești complet neproductivă, e OK să ai conflicte cu copiii sau cu partenerul. Acceptă că mai aveți multe de învățat și trăit împreună și că „normalitatea” e doar un concept alunecos pe care n-ar trebui să-l lași să te blocheze.

4. Cum iau contact cu natură astăzi?

Parcurile sunt închise, mulți dintre noi nu locuiesc în zone cu natură înfloritoare sau lângă ocean. Natură ne lipsește, iar asta poate avea un impact negativ asupra stării noastre psihice, chiar și fizice. Deși e recomandat să stai în casă, nu înseamnă că nu poți ieși 10 minute să te plimbi în jurul blocului. Avem nevoie de aer proaspăt și de lumina solară pentru a ne păstra claritatea psihică.

5. Cum îmi mișc corpul?

Gândește-te: ziua lucrezi stand la calculator, seară te instalezi pe canapea pentru a vedea un film sau un serial. Chiar dacă nu ai fost niciodată o împătimită a fitness-ului, cu siguranță ai făcut mai multă mișcare decât faci acum, iar corpul se resimte.

Impune-ți câteva minute de mișcare în fiecare zi, fie că urci și coborî scările clădirii în care locuieșți, dansezi sau… sări coarda în față blocului.

6. Ce fel de frumusețe creez, cultiv sau invit în sufletul meu?

Frumusețea e un bun antidot pentru disperare. Să fii capabilă să vezi frumusețea care există în lume și s-o aduci în viață ta e o confirmare a faptului că viață e minunată, chiar dacă nu e perfectă. Pune-ți creativitatea la treaba și creează ceva care te inspiră, poate un nou aranjament floral în camera ta. Colecționează cele mai frumoase fotografii cu peisaje de pe Instagram sau pur și simplu ascultă ciripitul pasarelelor dimineață. Fă-ți timp pentru a invită frumusețea în viață ta. O vei găsi în cele mai neașteptate momente.

Sursa: andreearaicu.ro

Distribuie articolul: