Există persoane care par să trăiască într-un conflict permanent, să caute mereu tensiuni și să transforme chiar și cele mai mici probleme în situații dramatice. Psihologii numesc acest fenomen „dependență de dramă” și îl consideră un tipar de personalitate în care individul se simte stimulat și energizat de haosul emoțional. Deși termenul nu apare ca diagnostic oficial în manualele de psihiatrie, studiile din psihologia clinică și socială confirmă că anumite persoane dezvoltă un atașament față de conflict și intensitatea emoțională.

Un prim element care definește acest tip de personalitate este nevoia constantă de stimulare emoțională. Cercetările arată că persoanele dependente de dramă au niveluri mai ridicate de excitabilitate fiziologică, ceea ce înseamnă că liniștea sau rutina le provoacă disconfort. În absența unor conflicte reale, ele tind să creeze situații tensionate pentru a-și satisface această nevoie.

Un alt aspect este dificultatea de a gestiona emoțiile negative. Studiile publicate în Journal of Personality arată că persoanele cu tendințe dramatice folosesc mai des strategii de reglare emoțională dezadaptative, cum ar fi reproșul, victimizarea sau exagerea problemelor. Această incapacitate de a procesa emoțiile în mod sănătos duce la cicluri repetate de crize și împăcări.

De asemenea, psihologii vorbesc despre căutarea validării prin conflict. În multe cazuri, persoanele dependente de dramă simt că atrag atenția sau sunt luate în serios doar atunci când creează sau întrețin tensiuni. Studiile asupra comportamentului interpersonal arată că acest tip de personalitate poate fi asociat cu o stimă de sine fragilă, care are nevoie constantă de confirmări externe.

Un alt semn distinctiv este instabilitatea relațiilor. Cercetările asupra atașamentului arată că persoanele care caută drama tind să oscileze între idealizarea și devalorizarea partenerului. Relațiile lor sunt adesea marcate de certuri intense urmate de perioade de apropiere la fel de intense, ceea ce creează un ciclu de dependență emoțională greu de rupt.

Specialiștii subliniază că această „dependență de dramă” are efecte negative atât asupra individului, cât și asupra celor din jur. Ea consumă energie emoțională, crește nivelul de stres și poate duce la deteriorarea relațiilor personale și profesionale. În multe cazuri, aceste persoane nu realizează că ele însele întrețin haosul, percepând situațiile dramatice ca pe o realitate inevitabilă.

Recunoașterea acestui tipar este primul pas spre schimbare. Psihoterapeuții recomandă dezvoltarea unor strategii de reglare emoțională sănătoase, precum meditația, consilierea psihologică și exersarea comunicării asertive. Cu ajutorul lor, persoanele dependente de dramă pot învăța să tolereze mai bine liniștea și stabilitatea, fără a mai simți nevoia constantă de a genera conflict.

Distribuie articolul: