Interviurile de angajare sunt necesare, pentru că odată ce stă omul în fața ta ca angajator, reușești să îți faci o impresie mai clară. O fi CV-ul cartea de vizită a omului, dar nu spune totul. Și e firesc să ai o discuție clară cu acel potențial angajat.

Dar! Întotdeauna este un dar.

Hai să nu întrecem limita bunului simț și să punem întrebări personale la o persoană care o vezi pentru prima dată în viața ta. Pe tine ca angajator nu ar trebui să te intereseze detalii din culise. E o întrebare lipsită de tact să întrebi o femeie dacă vrea să se căsătorească și să aibă copii.

Da, vrea să se căsătorească și să aibă copii. De ce nu ar dori? 

Atunci când adresezi o astfel de întrebare, de fapt, atingi un subiect sensibil. Femeia a pierdut o sarcină. Și atunci, chiar atinzi o coardă sensibilă. În vremurile actuale, e ceva firesc să nu fii oficial căsătorit. Poți avea un copil și fără a fi oficial căsătorit. Dar sunt și situații diferite când poți pierde o sarcină. Sau avea alte probleme de ordin personal. Valabil și în cazul candidaților de gen masculin. Atunci când întrebați ceva, axați-vă pe aspectul profesional și nicidecum pe aspectele personale.

Întrebările personale, când vine vorba de întemeierea unei familii, e un subiect delicat.

Totuși, în secolul XXI mai întrebăm așa ceva? Ne axăm pe statul personal ori pe capacitățile profesionale ale omului? Totuși, se schimbă timpurile, evoluăm ca societate.

Atunci când ai o vârstă, e ceva firesc să vrei o familie, inclusiv copii. Iar dacă ești la un interviu de angajare, astfel de întrebări ar trebui să dispară din seria de întrebări ale angajatorului. Nu voi compara Moldova cu alte țări ca și cultură, pentru că fiecare țară are tradițiile și obiceiurile ei. Dar indiferent de țară, e ceva firesc să te căsătorești. Dar e nefiresc să adresezi întrebări prea personale și să refuzi o femeie să o angajezi pentru că se căsătorește curând și vrea copii. E lipsit de bun simț să întrebi o femeie dacă are copii. Femeia care stă în fața ta, are o sarcină pierdută și tu nu faci decât să o faci să se simtă prost.

O societate fără stereotipuri

În țara noastră, oamenii sunt plini de stereotipuri. Dar tot oamenii se revoltă de prezența excesivă a stereotipurilor. Și tot oamenii nu vor să renunțe la stereotipuri. Tot oamenii insultă și pun accent pe niște lucruri care sunt, de fapt, dureroase.

Atunci când ai în fața ta un celibatar/ă, bucură-te. El tot e om. Întrebările personale nu își au rost la prima vedere. În caz că se va căsători, asta nu va influența viața personală. E firesc să te căsătorești și să ai copii. Asta e o alegere personală și nicidecum profesională.

Migrația tinerilor din țară

Ne mirăm de ce pleacă tinerii din țară. Tinerii pleacă din țară pentru că nu sunt apreciați la ei în țară. Li se pun piedici și obstacole. Iar faza cu lipsa experienței de muncă e la ordinea zilei. Pur și simplu nu ți se dă o șansă, deși tu ai capacități. Poți învăța și implementa în practică cunoștințele acumulate.

Un angajator preferă să te refuze decât să te instruiască. Preferă să te alunge decât să îți ofere o șansă. Replici precum „nu ai experiență în domeniu” și „nu ai studii în domeniu” sunt niște replici expirate. Și lipsite de tact. Chiar și așa, în încercarea de a fi sincer, oare din CV nu s-a văzut că nu am „experiență în domeniu” ori „studii în domeniu”? Serios?

Oare tu ca angajator, nu realizezi că omul ăla a investit în timpul lui ca să vină la interviul de angajare. Chiar și dacă are un post de muncă, s-a învoit de acolo. Ori vine dintr-o suburbie/raion aproape de jobul tău. Pentru ce? Ca să-i zici că nu are „experiență în domeniu” ori „studii în domeniu”? Serios?

El/ea știe asta fără să-i zici tu. Dar asta nu înseamnă că nu poate învăța domeniul la care aplică.

Anunțurile de angajare promit traininguri profesionale. Dar când vine vorba de angajarea propriu-zisă, ești refuzat din motive că nu ai „experiență în domeniu” ori „studii în domeniu”. Care este logica să scrii în anunțul de angajare că faci instruire, dacă nu vrei să o faci?

 

Distribuie articolul: