Copilăria e locul magic, al lipsei de griji, al împlinirii dorințelor și a viselor. Dar nu toți copiii au parte de copilării liniștite și pline de joacă. Astăzi îți propunem un top format din povești de viață ale unor copii absolut deosebiți, povești care te vor ține cu sufletul la gură!

1. Fata cu cercel de perlă de Tracy Chevalier – e povestea unei copile (Griet), care printr-o serie de evenimente nefaste e nevoită să lucreze ca slujnică. Protagonista este un suflet nobil și o fire puternică. Ea trebuie să facă față unei stăpâne țâfnoase și uneia dintre fiicele acesteia, Cornelia, ce îi tot pune piedici slujnicei (Griet lucrează pentru o familie numeroasă, unde stăpânul casei este pictor).

Protagonista are o viață nu tocmai ușoară, mai ales că stăpânul și-o alege, peste un timp, ca ajutor pentru pregătirea şi procurarea vopselelor, iar Chaterina, soția lui, este tot mai geloasă pe mica slujnică, dat fiind faptul că El o ține departe de tot ce înseamnă arta lui pe propria soție, pe care n-a pictat-o niciodată, însă Griet, slujnica, are acces la tablourile, atelierul și culorile lui.

O atmosferă dușmănoasă, un El rece şi cald totodată. O Griet care nu poate să nu fie devotată stăpânului ei. Punctul culminant este atins când un om foarte bogat din oraș îi cere lui Vermeer să picteze pentru el slujnica. Această pictură însemnând și capitularea lui Griet în fața favorurilor acelui bătrân plin de bani și de putere.

Pictorul Vermeer, conștient fiind de regula capitulării, încearcă să facă tot posibilul ca să nu picteze slujnica, dar familia lui are nevoie de bani, iar van Ruijven este cel care poate să-l ajute. Fata este pictată şi nu doar pictată, ci şi obligată să poarte pe ascuns cerceii stăpânei casei, care o dă pe Griet, evident, afară când vede tabloul cu slujnica ce îi şi poartă bijuteriile.

Pe partea de concluzii, am mai multe de spus:

  • Griet era îndrăgostită de pictorul Varmeer, şi ca orice femeie îndrăgostită, ea se sacrifică ori de câte ori e cazul. Dacă ar fi să traducem asta în contemporan, cu siguranță am găsi muuulte fetițe îndrăgostite care se lasă sub influența unui El ce domină, cere la infinit, şi apoi păgubește viața copilei. Om de artă fiind, lui nu-i prea păsa decât de opera lui. Nu trebuia să fie vizionar ca să înțeleagă că distruge destinul slujnicei dacă îi cere să poarte bijuteriile soției lui, dar nu i-a păsat decât de desăvârșirea tabloului. Iar, după cum orice minciună este descoperită mai devreme sau mai târziu – Griet ajunge victima. Rol pe care-l tot poartă fata. Sunt oameni cărora le-a fost scris să fie victime ale altora.
  • Varmeer a fost primul bărbat care a văzut capul lui Griet descoperit – fata avea un fel de fobie ca vreun om să-i vadă părul lung şi ondulat, pictorul însă a intrat în odaie când aceasta se pregătea să pozeze şi era cu podoaba capilară la vedere. Lumea ei a fost zdruncinată din temelii. Griet a renunțat la ea şi demnitatea sa odată cu acest incident. Nu mai era copila aia inocentă care-şi tot ascundea părul, El i-l văzuse. Era o desfrânată. Mofturile lui au făcut-o bucăți, pe care altcineva a trebuit să încerce să le lipească la loc – dar cicatricile rămân.
  • Un El rece şi totodată cald – problema cea mai mare cu acest tip de oameni este că cei din preajmă întotdeauna interpretează comportamentul lor ca fiind aproape protectiv. Şi aproape pasional. Aproape dedicat. Se auto amăgesc şi își auto sugerează lucruri despre sufletele lor nobile şi trăsăturile lor de caracter, pe care nu au decât să le intuiască, chiar dacă acești oameni niciodată nu stau să declare tare și răspicat despre cât de mult țin ei la alții, ci doar se eschivează într-un mod interpretabil: persoana îndrăgostită îl ia drept protector, restul – ca mai degrabă indiferent și neimplicat. Comod şi ușor pentru ei, dat fiind faptul că înving întotdeauna şi niciodată nu se lasă pradă sentimentelor profunde. Oameni îndrăgostiți de creație, de muzică, de pictură, dar nu şi de oameni. Ei sunt incapabile să se sacrifice, să sufere, să aibă regrete.

2. Acolo unde cântă racii, de Delia Owens – avem în față Bestsellerul anului pentru The New York Times Book Review. „Acolo unde cântă racii” de Delia Owens este un roman de-o frumusețe tulburătoare (așa cum îl numește The New York Times Book Review) ce îmbină misterul, măreția naturii și crima. Narațiunea o are în centru pe așa-numita Fata Mlaștinii, pe numele său real Kya, o făptură sensibilă și inteligentă, care trăiește izolată, într-o baracă, pentru că a fost părăsită de toți membrii familiei sale.

Rămasă singură, Kya începe să își câștige traiul vânzându-i midii lui Săltărețu, o persoană de culoare, care o ajută de-a lungul timpului de multe ori și căruia îi este extrem de dragă. Refuză să meargă la școală, după ce se prezintă acolo o singură dată și este umilită de colegi. Își face un singur prieten, cu patru ani mai mare decât ea, Tate, care o învață să citească. De care este atrasă fizic, la un moment dat.

Kya își făurește un destin unic, ca fiică a naturii, împrietenind-se cu pescărușii, descoperind bogăția nesfârșită a pădurilor, călătorind cu barca și conectându-se zi de zi cu marea. Caldă la suflet și descurcăreață din fire, Kya ajunge să tânjească după iubire și apropiere umană. După o relație eșuată cu Tate, aceasta este atrasă de Chase Andrews, un fustangiu cu renume, despre faima căruia Kya însă nu știe nimic, căci trăiește absolut izolată.

După cum e și firesc în asemenea împrejurări, zvonuri despre fata izolată circulă de mulți ani în Barkley Cove, un orășel liniștit de pe coasta Carolinei de Nord, aflat în apropierea Mlaștinii. Astfel încât în 1969, când Chase (fostul iubit care a mințit-o și a încercat s-o violeze) este găsit mort, localnicii bănuiesc imediat că a fost ucis de Kya.

Cum se desfășoară procesul, dacă este sau nu găsită Kya vinovată, maturizarea, și proba de foc din viața Kyei, cum dar și despre reușește să-și construiască un destin izolat și să capitalizeze pe tot ce cunoaște, aflați din roman.

Delia Owens explorează felul în care izolarea afectează comportamentul uman, precum și efectul profund pe care îl poate avea respingerea asupra noastră. – Vanity Fair

Un roman care de multe ori îți taie răsuflarea. The Times

O crimă misterioasă în mijlocul naturii și o poveste de dragoste cu un final pe care nu-l veți ghici și nu-l veți uita niciodată. Entertainment Weekly

Delia Owens și-a obținut licența în zoologie la Universitatea din Georgia și doctoratul în etologie la Universitatea din California. Acolo unde cânta racii este romanul ei de debut.

Cartea care a creat senzație în întreaga lume și fenomenul care a cucerit mai mult de douăsprezece milioane de cititori.

3.Acolo unde femeile sunt regi de Christie Watson este povestea dramatică a lui Elijah, un băiețel nigerian de șapte ani, născut în Anglia, se lupta cu propriul comportament deviant. Aflat în proces de adopție, Elijah este împărțit între iubirea pentru mama sa biologică și cea adoptivă. Cartea prezintă și lumea exotică a Nigeriei, cu senzațiile, culorile și mirosurile care o definesc.

Cartea descrie cu lux de amănunte legătura strânsă dintre o mamă și copilul ei. Este zugrăvită frumos și dramatic dragostea familială pe fundalul tensiunilor sociale de tot soiul.

Elijah a fost luat de către asistenții sociali, pentru că a fost supus unor rele tratamente, mai precis abuzuri ritualice de către mama sa naturală, Deborah. Băiatul trece de la un asistent la un altul până când este adoptat de către o familie care nu putea avea copii, Nikki și Obi. Astfel, el ajunge în sânul unei familii adevărate, cu părinți care foarte repede l-au îndrăgit, cu un bunel grijuliu, cu o mătușă deosebită și cu o verișoară care îi devine cea mai bună prietenă. Toți acești oameni devin familia lui Elijah. Toți îl iubesc și îi doresc doar binele. Cu toate acestea, băițelul dorea foarte mult să fie cu mama lui biologică, dar acest lucru este imposibil. Din această cauză Elijah suferă enorm. Așa că Elijah decide să se convingă, totuși, de dragostea lui Deborah, iar prețul pe care îl plătește este devastator.

„Dar, în realitate, Elijah știa că Ricardo se înșela în toate privințele. Chioma nu putea să-l ajute – indiferent cine-o fi ea. Ricardo nu trebuia să-l fi luat de la Sue și Gary. Ricardo greșea când spunea că Elijah era un băiat bun. Și se înșela în privința vrăjitorilor. Dar nu era vina lui. Nici măcar nu era nigerian, așa că de unde să știe el de vrăjitori? Elijah știa. Îl auzea tot timpul pe vrăjitor, amestecat cu vocea Mamei, care șoptea: Micuțul meu nigerian, o mie de stele îți luminează chipul. Elijah nu știa multe lucruri… însă de două lucruri în viață era absolut sigur: Mama lui îl iubea.Și vrăjitorii existau de-avăratelea.”

Romanul cuprinde și scrisorile trimise de Deborah, mama naturală a lui Elijah:

,,Elijah, scumpul meu fiu,
Vreau să îți povestesc despre viața ta. Fiecare om are o istorie înăuntrul său, care începe de dinainte ca el să se nască, iar istoria ta este mai mare decât le va fi dat motora să trăiască. Ei spun că nu ar trebui să îți povestesc unele lucruri și că vorbele pot răni urechiușele unui copil, dar, băiatul meu drag, între o mamă și fiul ei nu există secrete. Copilul a văzut pe dinăuntru trupul mamei lui…”

Autoare este laureată a Premiului Costa pentru romanul său de debut. „Acolo unde femeile sunt regi” este un roman plin de sentiment și forță despre iubire, acceptare și destine umane fragile.

4. Vara în care mama a avut ochii verzi de Tatiana Țîbuleac – dură, intensă, emoționantă, vizuală și, tocmai din aceste motive, frumoasă – cea de-a doua carte scrisă de Tatianei Țîbuleac este, pentru mine una dintre lecturile bune ale acestei veri. „Vara în care mama a avut ochii verzi”, apărută la Editura Cartier, a fost distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2017), Premiul revistei Observator cultural și Premiul Observator Lyceum (2018). Cartea a fost tradusă în franceză, spaniolă, germană și poloneză.

E vorba de o lectură neașteptat de alertă și profundă, ce te lasă cu multe semne de întrebare.

Intrăm, așadar, în lumea unui tânăr labil psihic, depresiv și rebel, obligat să-și petreacă întreaga vară alături de o mamă neiubită și nepăsătoare (mai ales după moartea unei fiice luminoase, dar și dispariția unui soț absolut iresponsabil).

Pe parcursul lecturii însă datele problemei se schimbă. Ne „trezim” în fața unui bildungsroman emoționant despre asumarea maturității, trauma de familie, inerența morții, încercarea disperată de împlinire a unei vieți aproape eșuate.

„… să nu faci niciodată lucrurile aiurea, cu gândul că mai ai timp să le îndrepte, pentru că nu vei avea. Timpul care va veni îl vei cheltui doar pentru a face şi mai multe lucruri aiurea şi pentru a muri şi mai repede” îi spune mama eroului nostru la un moment dat. Și nu mai ai cum să nu-i mai dai dreptate. Uimește câte adevăruri dureroase și drame poate releva un roman scurt și nu neapărat narativ, dar absolut simbolic.

Povestea este ușor de urmărit și vine cu o morală puternică la final. Chiar este o carte ce se citește dintr-o răsuflare. Romanul educă, dar nu ca orice fabulă clișeică, ci prin personaje și nuanțe suprarealiste:

„În noaptea ceea nu ne-am iubit. Dimineața nu a fost frumoasă. Moira nu a vrut să vadă macii. Șoferul nu a adormit. Accidentul nu s-a produs. Picioarele nu s-au frânt. Sângele a rămas nescurs în tâmplă. Dragostea nu s-a pierdut. Drogurile nu m-au găsit. Vara în care mama a avut ochii verzi nu s-a terminat niciodată.”

5. Woldemar de Oleg Serebrian – poposim în lumea unui copil de 7 ani. Și lucrurile ar fi simple, dacă copilul ar fi simplu. Dar Woldemar este altfel, diferit: „Nu știu cui anume i-am făcut promisiunea asta. În orice caz, anume în noaptea cu pricina mi-a venit ideea să scriu despre această geneză a diferenței. Cred că eram deja perfect conștient că originea ei e în ceea ce Vâgotski numea criza de la șapte ani. Toate drumurile în căutările mele anterioare mă duceau anume într-acolo, spre vârsta când mi s-a turnat și solidificat interiorul pentru totdeauna.”

Este povestea unui copil maturizat precoce, empatic și curios. Ne cufundăm din nou în  copilărie, într-una cu părinți stângaci, bunici iubitori și 3 generații care știu să-și lase amprenta de familie asupra destinului unui copil.

Avem în față un roman-portret de copil, creionat în stil hiperrealist. Cu o curiozitate șarmantă și o inteligență extrem de ascuțită, de altfel, care ne face să înțelegem că felul în care percepem noi, oamenii maturi, lumea este deșănțat, limitat și absolut rigid.

6.Grădina de sticlă de Tatiana Țîbuleac – povestea unei orfane care a fost înfiată de o rusoaică singură și avară, Tamara Pavlovna. Care se pare că astfel și-a găsit forță de muncă: ieftină și rezistentă la toate. Protagonista ajunge să descopere și să ne relateze despre Chișinăul multicultural, dar și să-și construiască o altă soartă, printre ruși, ucraineni, evrei și români. Eroina ne poartă prin schimbări de regimuri, granițe, și sisteme politice în întregime. Romanul este ca o oglindă a societății moldovenești din perioada sovietică: cu bune și rele; moravuri și calități; cald și rece; dulce și amar.

Narațiunea curge ușor, are un umor foarte subtil și scoate la iveală tragedia unei întregi generații. Este vorba de tragedia noastră colectivă: de a nu ști cine ești, ce limbă vorbești și cum trebuie să te mai comporți în societate. Ești moldovean? Rus? Român?

7.Eu sunt Malala este povestea cutremurătoare a unei familii din Pakistan, care caută să construiască un viitor pentru copiilor lor. Lupta pentru educație, curajului ieșit din comun al unor părinți care-și iubesc nespus fata, într-o lume ce oferă totul fiilor, precum contextul istoric dezolant al povestii – toate-s zguduitoare și didactice.

Eu sunt Malala este povestea reală a unei fete originare din Pakistanul contemporan, cu o istorie de viață frapantă. Totul începe atunci când Malala Yousafzai își cere de la talibani dreptul la o viață liberă, la educație, atunci când aceștia au ocupă Valea Swat din Pakistan. În semn de răzbunare față de îndrăzneala ei, Malala este împușcată în cap în timp ce se întorce cu autobuzul de la școală. A supraviețuit însă acestei răni. Astfel, neavând nici 16 ani, Malala devine un simbol al protestului pașnic și cea mai tânără favorită la premiul Nobel pentru pace.

Malala este o fata ce a moștenit un puternic spirit activist de la tatăl său, care era obsedat de educație, construind școli pe bani proprii și luptându-se cu sistemul care îi punea numai piedici. De aici a apărut și pasiunea Malalei pentru educație și învățătură, scopul ei fiind acela de a fi printre cei mai buni la școală, chiar dacă regimul se opunea instruirii fetelor.

Vocea Malalei s-a făcut puternic auzită și dincolo de granițele Pakistanului. Acest lucru i-a deranjat în mod evident pe talibani, dar și pe politicienii pakistanezi. Protagonista vorbește în această carte foarte mult despre istoria Pakistanului, așează foarte bine lucrurile în context și le analizează la rece.

Eu sunt Malala e o lecție dură de curaj. Însă lupta pentru drepturile femeilor în Pakistan nu s-a încheiat odată cu finalizarea povestii din carte…

Distribuie articolul: