Datorită perseverenței lui Darwin, mulți dintre noi au răsuflat ușurați aflând că totuși suntem diferiți de maimuțe și deja de ani buni nu mai avem chiar așa multe în comun. Dar, oricât de mult ne-ar plăcea să ne credem evoluați și superiori, se pare că ierarhia socială a primatelor continuă să influențeze și societățile de azi, când jungla politică sau financiară aproape în fiecare zi ne oferă ocazia de maimuțăreală în confruntările pentru poziția dominantă – alfa. Chiar dacă s-ar părea că psihologia comportamentală e bine studiată și astfel de roluri precum alfa, beta sau omega sunt bine-cunoscute, oricum mai rămâneau niște zone neidentificate. Recent tot mai mult se accentuează comportamentul a aceea ce savanții numesc – sigma.

Toți cunoaștem tipul încrezut și dominant Alfa, care se află în vârful piramidei ierarhice. Acest gen de comportament pare să atragă atenția atât a femeilor, cât și a bărbaților, fiind un lider înnăscut. De multe ori băieții sunt educați să tindă spre un astfel de model. Totuși, la fel de încrezut și atractiv, dar mai misterios este bărbatul Sigma. De multe ori, aceștia mai sunt numiți și lupi singuratici. Așadar, urmează un text care nu te va lăsa să te plictisești la drum (nici măcar la anevoiosul drum de la canapea la frigider), unde încercăm să înțelegem mai bine ce înseamnă acest model de mascul sigma și cât de mult (nu) te potrivești cu acest comportament.

Sigma este acel gen de bărbat deloc arțăgos sau gălăgios și care nu are nevoie de validare din partea altora, dimpotrivă – de cele mai dese ori el este calm, și cu sânge rece. Nu o să vedeți pe sigma să-și umple profilurile sociale cu selfie-uri, live-uri și videouri personale în căutare de like-uri sau atenție externă, ei, de multe ori, fiind auto-suficienți. Atât alfa cât și sigma împărtășesc multe caracteristici (încrederea, ambiția pentru anumite realizări), dar deosebirea cheie constă în atitudine. Sigma alege să stea în afara competiției, în afara oricăror structuri ierarhice, în timp ce alfa preferă să se afle în fruntea acestor ierarhii și savurează urcatul în vârful piramidei. Sigma nu recunoaște piramida, nu are interesul în a o escalada, el nu face parte din nici un trib, preferă să facă aproape totul de sine stătător.

Cu toate acestea, sigma poate fi de multe ori confundat cu nefericitul omega, care pare supărat pe toată lumea și nu îndrăznește să pretindă la resursele comunității. Principala deosebire aici este faptul că omega chiar e nefericit și forțat să se mulțumească cu resturi, în timp ce sigma e fericit, mulțumit și sătul la vânătoarea singuratic, pe care o practică cu multă plăcere.

Cultura cinematografică (și nu numai) de azi ne oferă multe exemple de astfel de comportament. De exemplu, emblematicul Neo din Matrix este un reprezentant tipic al acestui tip de mascul, pe când Morpheus este exemplul masculului alfa. Mulți zic că însăși actorul Keanu Reaves are caracterul sigma ducând o viață relativ retrasă de lumea boemă a Los Angels-ului, practicând-și pasiunea pentru motociclete și alte ocupații individuale. În general, modelul sigma este foarte potrivit personajelor centrale din filmele cu spioni – James Bond, Ethan Hunt sau în filmele de acțiune cu un erou central de genul lui Rambo sau Leon.

Deci, dacă deja erai la limita disperării că rolul de alfa în colectivul tău este preluat de altcineva, nu e cazul încă să te grăbești cu acel video pe Tik-Tok în care descrii cum te simți agresat și atacat moral, cauți susținere, vizualizări, și like-uri de validare. Se prea poate că ești sigma, care, în virtutea independenței sale, pur și simplu încă nu a găsit comunitatea potrivită, față de care să fie independent și continuă să urmărească cu invidie, și zâmbet fals, cum concurentul alfa își trăiește fericit viață, în comunitatea lui.

Iată câteva caracteristici care te vor ajuta să înțelegi dacă ești mult râvnitul tip sigma sau, totuși, mai bine revii la muncă până șeful nu te-a certat că iar citești prostii pe internet în timpul lucrului.

Non-conformist

De cele mai multe ori, sigma vor lucra la ideile proprii, diferite de mainstream. Pe el nu-l interesează cum va fi interpretată o anumită acțiune a sa, dar asta nu înseamnă că acțiunea sa nu va capta atenția. De multe ori, ideile sale devin populare. Însă, scopul urmărit atunci când vrea să facă o postare nu va fi popularitatea, ci auto-exprimarea.

În afara regulilor

Este inutil să li se dicteze ce să facă sau cum să se îmbrace. Blugii demodați și maleta neagră purtate mai mereu de Steve Jobs sunt un bun exemplu despre atitudinea pe care o are sigma față de haine. Ei se îmbracă așa cum se simt bine, nu cum e la modă, sau cum ar dicta societatea. Puțin probabil să-i vedeți petrecând ore în barbershop-uri fițoase, savurând proceduri spa și epilare de sprâncene.

Egoist

Rar va accepta regulile cuiva. El face ceea ce-i place. Asta poate aminti de alfa, însă alfa de obicei pune în capul mesei bunăstarea colectivului/echipei, în timp ce sigma se va gândi doar la propriile beneficii. Dacă ajung să fie în relație, sunt acel tip pe care mulți îi numesc „narcisiști toxici”. Tot ce fac ei e să ia acea parte a unei relații care îi mulțumește, fără prea multe compromisuri. Dacă nu li se oferă ce-și doresc, pot pleca în orice moment. Straniu e că asta (de multe ori) poate atrage și mai mult. Spiritul introvertit, misterios și independent are un magnetism aparte.

Spațiu personal îi e vital

Pentru a-și atinge scopurile, sigma are nevoie de mult spațiu personal. Schimbările radicale și neașteptate sunt o normă. Poate dispărea pentru o perioadă, fără a oferi explicații, și nimeni nu îi va sta în cale.

Auto-suficient

Singurătatea și lockdown-ul pentru sigma nu sunt o problemă. Ei știu cum să se simtă confortabil în propria companie. Nu au nevoie de nimeni să-i îngrijească, să le gătească, să le țină de urât sau să le hrănească orgoliul (pe care, probabil, nici nu-l au). De obicei, câștigă suficient pentru a duce o viață decentă și a-și face propriile planuri. Nomazii digitali sunt în multe aspecte dominați de caracteristicile sigma: singuri își fac planurile de călătorie, sunt freelanceri, cărora nu le dictează nimeni ce/când să facă, acceptă contractele ce le oferă flexibilitatea dorită.

În general, discuția despre tipologia sigma a devenit un trend relativ recent, fără prea mult fundament științific. Chiar și neobosiții savanți britanici dispun de puține cercetări și observații despre acest subiect. În timp ce unii bărbați fac glume pe seama respectivei tipologii, considerând-o doar o invenție a introvertiților dornici de afirmare, alții încearcă cu tot dinadinsul să mimeze acest comportament independent și misterios.

Spre final, trebuie să fac o mărturisire. Așa cum și se cuvine în cazul oricărui autor ce se respectă, eu nu am descoperit nimic nou prin acest articol. Tot ce am făcut e să aduc laolaltă mai multă informație citită pe internet și redată prin propria percepție.

Autor invitat

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: