Copilul tău pare indiferent la orice stimul atunci când este în fața telefonului sau tabletei? Preferă să stea ore în șir cu ochii ațintiți pe ecran, făcând acțiuni repetitive, cu totul rupt de lumea din afară? Nu răspunde nici măcar atunci când îl strigi pe nume, evită contactul vizual și face crize de nepotolit atunci când încerci să-i iei dispozitivul? Această descriere se potrivește pentru numeroși copii din ziua de azi, începând de la vârste foarte fragede, de 2-3 ani. Din păcate, simptome similare apar și în una dintre cele mai provocatoare boli ale acestui secol: autismul. De aceea, cercetătorii au început să vorbească din ce în ce mai des despre o formă de autism virtual, care apare la copiii care petrec ore în șir în fața ecranelor.

 Un copil autist poate sta ore în șir aranjând într-o anumită ordine obiectele din jurul său, total indiferent la ce se întâmplă în imediata lui vecinătate. Dar dacă cineva întrerupe această activitate stereotipă, copilul autist poate avea manifestări greu de gestionat: panică, ajungând uneori până la teroare, țipete de neoprit, crize de plâns care nu pot fi calmate în niciun fel.

O parte dintre simptomele întâlnite în autism pot fi regăsite și la copiii dependenți de calculator sau de telefon. Acei copii care petrec ore în șir în fața ecranelor au mai multe semne care i-au făcut pe cercetători să vorbească despre un posibil „autism virtual”. Autismul virtual are simptome similare cu ale tulburării de spectru autist, care sunt, din fericire, reversibile atunci când timpul în fața ecranului este limitat, iar copilul este ancorat mai mult în lumea reală.

Ce este autismul virtual

Studii clinice recente au arătat că mulți copii mici care petrec ore în șir în fața ecranelor — la televizoare, jocuri video, tablete și computere — au simptome asemănătoare cu cele din tulburarea de spectru autist. Dacă părinții iau măsuri și limitează drastic timpul petrecut de copil în fața dispozitivelor electronice pentru câteva luni, simptomele copilului dispar.

Astfel, a apărut termenul „autism virtual” sau autism indus de ecrane electronice, creat de psihologul clinician Dr. Marius Zamfir. S-a putut observa că o parte din cazurile diagnosticate cu autism sunt, de fapt, forme ale acestui autism virtual.

”Faptul de a sta în fața ecranelor mai multe ore pe zi  împiedică creierul să se dezvolte și generează probleme de comportament și probleme în relațiile cu ceilalți”, arată dr. Anne-Lise Ducanda, inițiatoarea unei campanii privind autismul virtual. „Am decis să realizăm această campanie pentru a avertiza părinții, profesioniștii și instituțiile publice despre pericolele grave ale ecranelor în cazul copiilor cu vârste între zero și patru ani.”

În ultimii ani, medicii au observat tot mai mulți copii cu schimbări neobișnuite de comportament. Unii încetează să răspundă la numele lor, evită contactul vizual și devin indiferenți față de lumea din jurul lor – caracteristici ale tulburării de spectru autist. Alții prezintă întârzieri în dezvoltarea generală.

După ce au întrebat în detaliu părinții privind timpul petrecut de copii în fața ecranelor, medicii au constatat că toți acei copii care prezentau simptomele descrise mai sus petreceau foarte mult timp pe telefon sau pe tabletă, uneori chiar și 10 ore pe zi. În momentul în care părinții au eliminat dispozitivele sau au redus considerabil expunerea la ecran a copiilor, simptomele similare autismului au dispărut.

Expunerea la ecrane afectează creierul

Un studiu, realizat în cazul a 47 de copii preșcolari care utilizau telefonul sau tableta mai mult de două ore pe zi, a arătat modificări ale substanței albe cerebrale, implicate în susținerea învățării limbajului și deprinderii abilităților de citire.

„Gândiți-vă la materia albă ca la niște cabluri sau niște linii telefonice care conectează diferitele părți ale creierului, astfel încât să poată discuta între ele. Sunt piese despre care știm că sunt implicate în limbaj și alfabetizare”, a continuat el. „Și acestea au fost cele relativ subdezvoltate la acești copii, care petreceau multe ore în fața ecranelor”, a spus dr. John Hutton, conducătorul studiului.

Alte studii au arătat că timpul îndelungat petrecut de copii în fața ecranelor afectează semnificativ sănătatea psihică a acestora, producând simptome precum capacitatea cognitivă scăzută, slabă dezvoltare a limbajului, comportamente de tip autist,  hiperactivitate, deficit de atenție și iritabilitate.

În momentul în care părinții acționează cu strictețe și întrerup sau limitează accesul copiilor la dispozitive, modificările pot fi reversate, iar simptomele similare celor din autism dispar, încetul cu încetul.

Ecranele produc  o  puternică dependență, arată dr. Ducanda, cu simptome similare oricărei adicții. „Încetul cu încetul, copilul nu mai poate sta fără telefon sau tabletă și le cere din ce în ce mai mult. Dacă părinții încearcă să le retragă, copilul poate ajunge la adevărate crize.”

Ecranul izolează, de asemenea, copilul de interacțiunile umane, necesare pentru dezvoltarea abilităților de comunicare și a limbajului. Și mai rău, zgomotul și lumina de pe ecrane pot genera emoții dureroase, cărora copilul mic nu le poate face față. Pe termen lung, acestea pot conduce la un comportament violent și agresiv.

Ce pot face părinții împotriva autismului virtual

Datele clinice arată că o parte din cazurile de copii diagnosticați cu autism ar putea fi, de fapt, o formă indusă electronic de autism, acest tip de autism virtual.

Aceasta este o veste bună pentru părinți, întrucât simptomele similare autismului vor dispărea în momentul în care accesul copiilor la ecrane va fi limitat, iar ei vor avea mai multe interacțiuni în lumea reală.

Desigur, acesta nu este un lucru simplu într-o epocă dominată din ce în ce mai mult de tehnologie. Computerele sunt o parte importantă a viitorului, așa că nu poți interzice accesul copilului la dispozitive electronice,dacă vrei să dobândească abilități ce vor fi obligatorii în viitorul apropiat. Dar trebuie făcută o deosebire între ceea ce este necesar și ceea ce poate fi eliminat, pentru a preveni efectele dezastruoase asupra sănătății copilului.

Primul lucru de care un părinte trebuie să țină cont este că orice copil are anumite nevoi fundamentale de dezvoltare. Pentru ca un copil să învețe să vorbească, să-și dezvolte gândirea și abilitățile sociale cruciale, are nevoie să interacționeze cu oameni iubitori și să își folosească toate simțurile cât de des poate.

Un studiu din Iran dovedește puterea interacțiunii și a jocului cu părinții asupra copilului. Cercetătorii au selectat 12 copii mici, cu simptome asemănătoare autismului,  care își petreceau jumătate din orele de veghe în fața tabletelor sau telefoanelor.  Părinții lor au fost instruiți cum să se joace timp de 8 săptămâni cu copiii, cu accent pe contactul vizual, atingerea iubitoare și comunicarea continuă. În timp ce părinții au aplicat aceste lecții acasă, obiectele care au absorbit atenția copiilor au fost luate, inclusiv dispozitivele digitale. La sfârșitul unei perioade de două luni de aplicare a acestei terapii prin joc și interacțiune,  timpul petrecut de copii în fața ecranelor a devenit minim, comportamentele lor repetitive, asemănătoare celor din tulburarea de spectru autist, au fost reduse mult, iar studiile cerebrale au arătat că structura creierului a revenit la normal. Când copiii mici explorează lumea din jur,  folosind în mod liber toate simțurile pentru a examina lucrurile, se  creează conexiuni neuronale bogate și durabile, care asigură dezvoltarea normală a copilului.

Așa că, pentru a feri copilul de instalarea unui ”autism virtual”, este nevoie să ții cont de următoarele recomandări:

  • Nu da copilului mai mic de 4 ani telefonul sau tableta să se joace atunci când nu vrei să fii deranjat. Găsește-i orice altă preocupare și nu ceda tentației de a-l ține liniștit, cu ochii în ecran. Așa cum îl ferești de microbi sau de boală, trebuie să-l ferești și de efectele nocive ale ecranelor.
  • Limitează timpul petrecut de copil în fața ecranului, chiar și în fața televizoarelor. Atunci când copilul se joacă, este bine ca televizorul să fie închis, chiar dacă pare că cel mic nu-i dă nici o atenție
  • Vorbește cât mai mult cu copilul și îndeamnă-l, la rândul său, să vorbească. Citește-i și ajută-l să deprindă apetitul pentru lectură
  • Asigură-i copilului un mediu îmbogățit cu materiale educaționale relevante, cu jucării și jocuri care să implice manipularea, precum cele de construit, plastilina, lutul, culorile pentru degete
  • Fă cât mai multe activități practice cu copilul (de la joacă până la gătit împreună) și evită să te uiți la TV sau pe calculator împreună cu el
  • Ai grijă ca ceilalți membri ai familiei sau persoanele care au grijă de copil să respecte prescripțiile privind limitarea timpului copilului în fața ecranelor.

 

Distribuie articolul: