N-a mai rămas mult și iată se începe un nou an de studii. Chiar dacă anii trec, amintirile de la școală sunt vii în memoria tuturor. Jurnalista Anna Smolnițchi împărtășește cu noi emoțiile, sentimentele amestecate și întâmplările care i-au marcat primii ani de școală în Campania #BackToSchool.

Primii ani de școală – „prima iubire”
„În primii ani de școală am cunoscut cruzimea și primii fluturași în burtică. Primii ani de școală au fost dulci și amari. Mi s-au părut dulci, deoarece am cunoscut sentimentul pe care cei mai mulți îl numesc „prima iubire”. Eu prefer să îi zic „prima simpatie”, deoarece iubirea e ceva mai mult decât fluturi în stomac. Aveam eu un coleg de clasă cu chip smolit, foarte inteligent, ager, pasionat de desenul animat „Sailor Moon” și de matematică. Eu sunt născută în zodia Gemeni, deci planeta guvernatoare e Mercur. În desenul animat, Mercur avea părul scurt și albastru, putea controla apa. Ion (așa îl chema) picta acest personaj în diferite ipostaze și îmi dăruia mie unele desene.

Tot Ion alerga după mine în curtea școlii, cu rigla în mână, care îi servea drept sabie. Zicea că era Zorro. O dată am și căzut în timp ce alergam, mi-am rupt ștrampii nou-nouți și m-am ales cu o zgârâietură zdravănă. Dar nu era mare scofală, căci am căpătat-o în timpul jocului cu băiatul care îmi plăcea. Nu îmi păsa că e durduliu, îl admiram pentru mintea ageră și pasiunea pentru împletit. La lecțiile de educație tehnologică, împletea și croșeta muuult mai bine decât toate fetele luate la un loc.

Mai era bun la săritul în elastic și coardă. În pauze sărea cu noi, fetele, iar asta făcea din el băiatul perfect, căci nu exista un domeniu în care el să nu exceleze. Îmi plăcea că nu e legat de stereotipuri, cum că băieții și fetele ar avea jocuri distincte. Tare priceput era la matematică. Grație lui, eram bună și eu. Mă ajuta cu lecțiile, astfel încât am ajuns și în cercul de matematică, iar cariera mea de matematician s-a terminat când Ion a fost nevoit să se mute la o altă școală.

Familia lui nu putea achita studiile, iar această situație a devenit una din lecțiile dureroase pe care le-am învățat eu în primii ani de școală: se pare că nu e suficient să fii inteligent, uneori mai e nevoie și de bani ca să reușești”.

Şi, din păcate, unii sunt umiliți

„Tot în clasele primare, am înțeles că au succes, în mare parte, doar oamenii puternici, înzestrați de Dumnezeu cu agerime și talent. Una din primele noastre învățătoare îl umilea într-un hal fără de hal pe un coleg de al meu, care era … mai încet decât ceilalți. Profesoara îl bătea cu capul de tablă și îl murdărea cu creta, pentru că el nu prindea repede ceea ce se explica în clasă. Nu mai spun că striga la el și îi atribuia tot felul de „etichete”, chiar în fața clasei. A fost crud și dureros… Din păcate și în anii de liceu s-a dovedit că profesorii au favoriți. Elevii care erau buni la toate materiile se bucurau de o atitudine specială. Codașii intrau în dizgrațiile profesorilor, în loc să fie ajutați să crească”.

Apel către toți dascălii

„Aici am un apel către toți dascălii noștri, dacă tot vine 1 septembrie. Fiți, vă rog, în primul rând oameni. Cele mai utile lecții pe care le puteți preda prin propriul exemplu sunt bunătatea, omenia, cumsecădenia, prietenia. O mare parte din formule și axiome nu o să le trebuiască niciodată, la cât de înalt este gradul de teoretizare a programului școlar, din care aproape cu desăvârșire lipsește partea practică”.

Ai și tu o poveste inedită legată de prima zi de școală sau de amintirile legate de ea? Scrie-ne la EA@interakt.md

Autor: Anastasia Florea, stagiară

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: