Producătorul emisiunii „Lumina”, Andrei Bolocan, a trăit o experiență cu totul deosebită zilele trecute. Deși are doar cinci anișori, fiica sa și a Natei Albot, a mers în clasa întâi. Amintirile și emoțiile l-au copleșit pe părinte, care a făcut cu această ocazie o postare pe rețelele sociale, în care a comparat amintirile sale și prezentul, legate de prima zi de școală în Moldova și prima zi de școală în Canada.

Andrei Bolocan a însoțit-o pe Magda în prima zi de școală, care s-a încadrat în 90 de minute. Și cum experiența sa a fost una cu totul deosebită, acesta a povestit în detalii cum a fost „adunarea de părinți”, informațiile pe care le-a primit în această zi, impresiile și emoțiile pe care le-a trăit:

„Cum am ajuns, ne-am regăsit în numeroase liste, ne-am amintit că am uitat numeroase lucruri acasă și am citit numeroase foi pe care le-am primit încă din iulie pe email. Asta încă-i normal, zic eu de după mască. În 1994 când am mers în clasa întâi la școala 39, eu pur și simplu nu mi-am găsit profa și am rămas afară pe scări să plâng.

Magda a mers împreună cu alți copii cu struguri în piept (SAVPADENIE ???) să-și vadă „bula” în clasă. Anul ăsta guvernul o zîs că în contextul pandemiei ar fi bine copiii să se joace doar cu colegii din propria clasă, numind-o bulă. Vă dați seama să fi avut noi așa ceva la liceu? Cum aveam eu să merg la Chateau pe Bodoni, să pornească Angels, de Robbie Williams, în boxe și să sărut eu fata aia din clasa din paralelă? Nici vorbă! Riscam să mă îmbolnăvesc!

Eu, împreună cu ceilalți părinți, am rămas în sala de sport și am asistat la 90 de minute de întrebări-răspunsuri despre cum spălăm mâinile la intrare, la ieșire și la revedere. Am învățat că pot anunța în avans absența copkilului lăsând un mesaj la telefon sau pe un portal. Am fost rugați să fim punctuali. Tare insistent. Ni s-a explicat că în Quebec educația preșcolară NU ESTE obligatorie, însă din clipa în care tu decizi să beneficiezi de ea – DEJA ESTE. Tu poți să alegi să nu dai copkilu la școală la 5 ani, dar dacă decizi să dai – bagă de seamă și respectă orarul cu responsabilitate.

Ca și cum cineva ți-ar spune – UĂ, tu ai dreptul să mergi la vot! Vrei așa ceva? Și tu zici – ĂĂĂ, OK, LADNA, MULȚUMESC. Și dacă nidaibog nu apari la secția de vot în ziua alegerilor – kirdîc cu tine!

Iar pe final, doamna directoare, femeie cu experiență de predare la universitate, licențiată în învățământ special și adaptare socială, femeie cu pagină pe facebook și 6000 de like-uri (cesnaslova – Madame la directrice) ne-a zis căăă… toți copiii sunt diferiți, prikini?

Șutka.

Madame ne-a dat mai multe exemple de greșeli pe care le fac părinții copiiilor preșcolari. Și una din ele mi-a atras atenția în mod deosebit.

Acum într-o perioadă plină de schimbări majore pentru ei, e tare important să le oferim și „doze” de stabilitate. Dacă la 5 ani merge copkilu’ la școală poate nu te apuci chiar imediat să-i schimbi camera, patul, amenajezi biroul, poate nu-i spui că acum BRUSC, în ultimele trei luni de vară a crescut foarte mare. Dar îi oferi șansa să vadă acasă, în familie, un fel de ancoră în care, dacă-cumva-ceva-ne-to la școală, să-ți poată vorbi deschis și liber. Ciotcoasă idee. Merci, doamnă directoare”, dezvăluie acesta.

„Un lucru iaca totuși mi-a lipsit. Nimeni din cei prezenți la ședința asta cu părinții, niciun mail de la școală și nicio politică de la guvern nu m-a anunțat despre faptul că MASCA ESTE INUTILĂ atunci când îți vezi pentru prima oară prichindelul ieșind din clasă și tu, chiar dacă în documente ești bărbat, chiar dacă mergi la sală și faci 4-5 atjâmănii fără atdîșcă, ai ochii umezi de țânc rătăcit. Fix ca-n 1994 când am mers în clasa întâi”, a încheiat el pe un ton emoțional.

O experiență de neuitat! Cam așa a fost prima zi de școală în Canada pentru Magda, dar și pentru Andrei Bolocan.

Sursa: Facebook.com/Lumina