Andreea Raicu este acel exemplu de femeie, care ne arată că se poate a fi fericită necăsătorită și fără copii. La cei 42 de ani, Andreea a înțeles că fericirea este în tine și niciodată în altcineva. Desigur, Andreea spune că își dorește un copil și o familie și Dumnezeu îi va oferit acest dar când va credă că este pregătită.

Poate că fiind o femeie atât de puternică și independentă bărbaților le vine mai greu să o abordeze? Ei bine, vedeta spune că s-a săturat de acest mit și a scris despre asta pe blogul său:

„Ieri, fără să vreau, am auzit o conversație în care cineva spunea că multe femei sunt singure pentru că au devenit prea puternice și prea independente. Tonul pe care o spunea nu era foarte prietenos.

Trebuie să recunosc de la bun început că nu sunt neapărat obiectivă când vine vorba de acest subiect, pentru că și mie mi s-a spus de-a lungul timpului de numărate ori acest lucru în perioadele în care eram singură. Și da, am dezvoltat în timp o intoleranță foarte mare la acest argument care vine că o acuză la adresa femeilor singure, puternice și independente.

Pot chiar să va împărtășesc câteva din lucrurile pe care le-am auzit ani la rândul de la prietenii grăbiți să ajute.

„Ești prea pretențioasă”
„Ești prea puternică și un bărbat nu îți poate face față.”
„Îi impresionezi prea tare pe bărbați și nu știu cum să se poarte.”
„Le e frică să se apropie de ține.”
„Le e teamă că nu știu cum să te impresioneze”
„Ai de toate, ce poate să îți mai ofere un bărbat?”

Iar lista, crede-mă, e foarte lungă, dar m-am rezumat doar la cele mai des auzite. Mă întreb cum s-au gândit la lucrurile astea.

„Ești prea pretențioasă.”

Mă gândesc, totuși, că educația unui bărbat e un lucru extrem de important în general, nu mai zic pentru o relație sănătoasă de orice fel. Nu de altă, dar dacă nu te respectă, nu este políticos, are un limbaj suburban, mi se pare imposibil să văd mai departe de o prima întâlnire. Dacă faptul că îmi doresc pe cineva care să respecte ceea ce spune, care este responsabil, care să nu mintă, care să fie prezent și să mă audă și mă vadă, să fie un partener asumat și interesat de relație, atunci da, sunt pretențioasă.

„Ești prea puternică și un bărbat nu îți poate face față.”

Serios? Mă întreb cum s-a ajuns la o astfel de concluzie? Că mă gândesc că nici dacă suntem într-un ring de box nu e valabilă această afirmație. Ce înseamnă că sunt prea puternică? Cum ne măsurăm forțele? Dar de ce am face-o? Suntem într-o competiție în care fiecare trebuie să arate că e mai bun, mai deștept, sau suntem într-o relație în care suntem parteneri și ne susținem, unul fiind mereu acolo pentru celălalt?

„Îi impresionezi prea tare pe bărbați și nu știu cum să se poarte.”

Îhî. (Cine mă cunoaște, știe exact ce înseamnă acest “Îhî”) Și cum îi impresionez? Cu frumusețea? Mă gândesc că e un lucru bun. Adică oricui îi place să se uite la ceva frumos. Și tablourile te impresionează, dar stai și te uiți la ele fără să te gândești cum trebuie să te porți în față lor.

Cu inteligență? Da, mă consider inteligență, dar nu am un IQ care să îi lase chiar așa pe toți bărbațîi în urmă și fără cuvinte. Cu celebritatea? Aici pot să înțeleg, până la un punct, dar cred că e ușor de trecut peste.

Deci îi impresionez așa, pur și simplu, fără să fac nimic, așa că aici nu știu ce aș putea să schimb. Clar trebuie să mai analizez asta? NOT!

„Le e frică să apropie se ține.”

Cum adică? Par așa fioroasă? Le e frică de faptul că vor fi respinși. Da, aici sunt de acord. Poate ar trebui să spun DA tuturor bărbaților care mă abordează? Poate fi o decizie înțeleaptă. Da, fără filtru, că poate așa aud și ceilalți și nu se mai sperie, măcar scap de o problema.

„Le e teamă că nu vor ști cum să te impresioneze”

Oh, da. Aici e într-adevăr foarte greu și au pierdut din start. De ce trebuie să mă impresioneze? Nu, nu mă refer la impresie, că da, e importantă, dar ei nu se rezumă la asta aici. Ei își fac tot felul de planuri de cum cred ei că eu m-aș impresiona și atunci vor să facă ceva ieșit din comun, care să mă lase cu gură căscată. Chiar mă lasă uneori, dar nu în favoarea lor. Ori ce și-au propus e atât de complicat încât renunta, ori e atât de ieșit din comun încât mă întreb care e direcția în care să o iau că să ajung mai repede acasă.

„Ai de toate, ce poate să îți mai ofere un bărbat?”

Mi se pare o gândire foarte sănătoasă. Și tocmai din acest motiv, în urmă cu mulți ani, m-am gândit să îmi vând casă și mășină și să mă mut în chirie pe lângă București, poate și mai departe. Eu cred că asta ar face orice bărbat să se simtă mai bine lângă mine, pentru că ar putea să îmi ofere lucruri care pe mine să mă minuneze, iar pe el să îl facă să se simtă potent. O plimbare cu o mașină închiriată până în centru, o prăjitură în Dorobanți…

Am renunțat să mă întreb ce e în mintea, atât a femeilor, cât și a bărbaților, care gândesc aceste lucruri.

O femeie după 35 de ani ani, care a muncit toată viață, nu e normal să aibă o carieră, o casă, un statut, o viață?

Eu cred că un bărbat puternic nu se lasă intimidat de o femeie puternică. Va ști cum să o facă să își dorească să fie protejată, va ști cum să o iubească, fără să se simtă amenințat de frumusețea, inteligență, celebritatea, carieră ei.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: