Începând din 2027, cumpărătorii din Republica Moldova ar putea achita aproximativ doi lei în plus pentru fiecare sticlă, doză sau alt ambalaj inclus în sistemul de depozit. Suma va putea fi recuperată după returnarea recipientului, iar valoarea totală a depozitelor achitate anual de consumatori ar putea ajunge la circa 1,3 miliarde de lei, potrivit estimărilor economistului Veaceslav Ioniță.

Expertul în politici economice al IDIS „Viitorul” a prezentat aceste estimări vineri, 18 septembrie, în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”, unde a explicat modul în care ar urma să funcționeze sistemul pentru ambalajele din plastic, sticlă și metal.

Cum va funcționa sistemul

La cumpărarea unei băuturi, consumatorul va achita, pe lângă prețul produsului, un depozit de aproximativ doi lei pentru ambalaj. După consumarea produsului, recipientul va putea fi returnat la un punct de colectare, iar suma achitată inițial va fi restituită.

Ioniță a descris mecanismul drept o formă de „cvasi-impozitare”, deoarece suma este achitată obligatoriu la cumpărare, dar poate reveni consumatorului dacă acesta returnează ambalajul.

Economistul atrage atenția că pentru funcționarea eficientă a sistemului va fi necesară o infrastructură suficient de accesibilă, astfel încât oamenii să își poată recupera banii fără dificultăți.

Miliarde de lei ar putea trece anual prin sistem

Potrivit calculelor prezentate de Ioniță, în Republica Moldova sunt cumpărate zilnic aproximativ 1,7 milioane de sticle. Numărul total al ambalajelor din plastic, sticlă și metal comercializate într-un an ar putea ajunge în 2026 la aproximativ 615 milioane de unități, față de 549 de milioane în 2025 și 282 de milioane în 2020.

Dacă mecanismul ar fi funcționat în 2026, consumatorii ar fi achitat aproximativ 1,2 miliarde de lei sub formă de depozit. Pentru 2027, suma este estimată la circa 1,3 miliarde de lei, iar în anii următori ar putea crește până la aproximativ 1,7 miliarde de lei.

Nu toți banii ar fi însă recuperați. În cazul ambalajelor care nu ajung înapoi la punctele de colectare, depozitul ar rămâne nerevendicat.

Pentru primul an de funcționare, Ioniță estimează că din aproximativ 1,3 miliarde de lei achitate de populație, circa 740 de milioane de lei ar putea fi recuperate. Aproximativ 600 de milioane de lei ar rămâne astfel nerevendicate.

Ce se va întâmpla cu banii nerecuperați

Potrivit economistului, banii care nu sunt revendicați nu ar trebui transformați în profit pentru operatorul sistemului, ci utilizați pentru dezvoltarea și funcționarea mecanismului.

„Acești bani care rămân sunt bani care trebuie investiți ca sistemul să fie funcțional. Este nevoie de transparență, ca toate datele să fie publice, inclusiv metodologia, ca prețurile și costurile toate să fie publice”, a declarat Ioniță.

Un rol important îl va avea și rețeaua de puncte de colectare. Peste 1.000 de magazine mari și câteva sute de unități comerciale mici ar urma să fie integrate în mecanism, iar punctele de returnare ar trebui amplasate astfel încât consumatorii să poată restitui cu ușurință recipientele.

Și ambalajele ar putea deveni mai scumpe

Un alt aspect discutat ține de costurile administrative ale sistemului. Printre soluțiile analizate se numără utilizarea unor coduri de bare distincte pentru ambalajele comercializate pe piața Republicii Moldova.

Chiar și un cost suplimentar de 10 bani pentru fiecare ambalaj ar putea genera cheltuieli de ordinul zecilor de milioane de lei, având în vedere numărul mare de recipiente comercializate anual.

Potrivit lui Ioniță, unele costuri suplimentare s-ar putea reflecta și asupra produselor de nișă, dacă producătorii sau importatorii vor considera prea costisitoare adaptarea ambalajelor pentru piața moldovenească.

Scopul: mai multe ambalaje returnate și reciclate

Pe de altă parte, sistemul urmărește reducerea cantității de ambalaje care ajung la gunoi sau sunt abandonate în natură. Valoarea de aproximativ doi lei acordată fiecărui recipient ar urma să ofere consumatorilor un stimulent financiar pentru a-l returna.

Economistul consideră că autoritățile trebuie să stabilească reguli clare, o metodologie transparentă și mecanisme eficiente de control, inclusiv în ceea ce privește administrarea banilor nerevendicați.

În final, scopul sistemului ar trebui să fie colectarea și reciclarea unui număr cât mai mare de ambalaje, și nu transformarea depozitului achitat de consumatori într-o sursă de profit pentru operatorii implicați.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: