Bloggera Ludmila Adamciuc, mămica unei fetițe diagnosticate cu Sindrom Down, răspunde pe blogul său, probabil, la una dintre cele mai dese întrebări pe care le primește, direct sau indirect. Într-o manieră originală, așa, ca să fie pe înțelesul tuturor explică „Cum e să ai un copil diferit?”.

Ludmila Adamciuc este o mămică fericită cu o fiică perfectă, iar Sindromul Down nu va schimba nicicând acest lucru. La începutul lunii decembrie, micuța Beatrice a împlinit doi anișori și deși sunt deja doi ani de când mama sa, duce blogul în care dezvăluie povestea pe care a trăit-o și o trăiește de când s-a născut fetița ei, aceasta primește deseori întrebarea „Cum e să ai un copil diferit”. Bloggera a decis să vină cu o explicație, într-o manieră diferită, despre ce înseamnă acest lucru.

O altă destinație…

„Sunt deseori rugată să descriu ce înseamnă să creşti un copil cu dizabilitate. Să le zic celor care nu au avut această experienţă unică s-o înţeleagă, să-şi imagineze cum ar fi.

Iată cum….

Când urmează să ai un copil, e ca şi când ţi-ai planifica o vacanţă de vis… în Franţa. Cumperi mai multe ghiduri şi-ţi faci planuri minunate. Turnul Eiffel din Paris, muzeul Luvru, Catedrala Notre Dame, vei trece neapărat şi pe la Grădinile Luxembourg. Poate chiar înveţi câteva fraze în franceză. Cine nu ştie să zică un Bonjour! Ştii deja care palton vei îmbrăca şi care beretă se potriveşte mai bine. Eşti în al 9-lea cer de fericire.

După luni de zile de anticipare entuziastă, în sfârşit vine ziua plecării. Îţi faci bagajele şi pe-aici ţi-e drumul. 4 ore mai târziu avionul aterizează. Stewardesa vine şi anunţă – Bine aţi venit în Olanda!”, își începe povestirea bloggera.

Cunoașterea

„Ce??? Olanda? Cum adică Olanda? Eu m-am înscris pentru Franţa, eu am Vrut să ajung la Paris! Mi-am luat şi bereta. În Franţa trebuia să ajung! Toată viaţa am visat să merg în Franţa!

Dar a avut loc o schimbare în planul de zbor. Au aterizat în Olanda şi acolo va trebui să rămâi.

Important e că nu te-au dus într-un loc oribil, dezgustător, murdar şi plin de gunoaie foamete şi boli. E doar un loc diferit de cel pe care tu îl aşteptai.

Aşa că trebuie să te duci să-ţi cumperi ghiduri noi. Şi trebuie să înveţi o limbă cu totul nouă. Şi o să cunoşti un grup de oameni noi pe care alt fel nu i-ai fi cunoscut.

E doar un loc diferit. Lucrurile se întâmplă mai încet decât în Franţa. Dar după ce ai stat un timp aici şi ţi-ai tras sufletul, te uiţi în jur… şi începi să observi că Olanda are mori de vânt… Olanda are lalele”.

 

Acceptarea

„Dar toţi cunoscuţii tăi sunt prinşi într-un du-te-vino în şi din Franţa..şi toţi se laudă cât de bine s-au simţit acolo.
Iar tu îţi vei spune tot restul vieţii – Da, acolo ar fi trebuit să ajung şi eu. Aşa îmi planificasem.

Nu lăsa ca suferinţa pierderii acestui vis, de a vizita Franţa, să te domine toată viaţa! Chiar dacă crezi că este o pierdere foarte foarte grea.

Dacă îţi vei petrece restul vieţii jelind că nu ai ajuns în Franţa, s-ar putea să nu fii niciodată liber să te bucuri de lucrurile foarte speciale pe care le are de oferit Olanda.

Eu?

Am acceptat totul ca pe o aventură încă de la început şi cu timpul înţeleg că-mi place tot mai mult!

P.S. inspirată de Andrew Solomon /Departe de trunchi/ adaptată călătoriei mele.”

Este o descriere extrem de frumoasă, oferită de Ludmila Adamciuc, care va prinde bine oricui se confruntă cu probleme similare și nu doar.

Sursa: Instagram