Unul dintre lucrurile mai puțin discutate și totuși foarte evidente este adicția pe care oamenii o au față de dramă. Ne place haosul, ne place să exagerăm și să facem totul să pară o tragedie.

Care sunt motivele pentru care facem asta?

Plictiseala

Da, plictiseala este nivelul de suprafață al acestei atitudini. Ne face să provocăm scenete tragice în viața noastră pur și simplu, pentru că ni se pare amuzant. Lucrul din care putem trage o primă concluzie – avem prea mult timp liber pe care îl folosim foarte greșit.

Nevoia de a ne simți deosebiți

Este un lucru foarte bine cunoscut că noi, ca oameni, avem nevoie să ne simțim speciali. Cu cât suntem tratați mai special, cu atât mai bine. Drama este simplu de făcut, aparent efortul este mic, mergem pe principiul „cui nu-i place o dramă bună” și pentru că suntem înconjurați de oameni, este cea mai rapidă cale de a ne satisfice această nevoie.

Nevoia de atenție

Ca și nevoia de a ne simți speciali, nevoia de atenție ni se trage cel mai mult din copilărie. Putem adopta o astfel de strategie și atunci când nu am învățat cum să ne spunem nevoile și să cere ce ne dorim de la cei din jurul nostru. Astfel, recurgem la atitudinea copilului ignorat care „țipă” ca să se facă auzit.

Adoptarea rolului de victimă

Rolul de victimă este cel mai iubit dintre toate. Unu la mână, pentru că le include pe toate. Doi la mână, pentru că vine și cu o mulțime de beneficii la pachet.

Atenția, grija, gesturile și orice fac ceilalți ca să ne țină departe de rolul acesta (care este unul deosebit de nociv) ne face să vrem și mai mult să stăm în această stare. Astfel, vom simți nevoia să exagerăm totul, să dăm vina pe ceilalți pentru toate nereușitele noastre, să punem resposabilitatea în spatele altora și să pretindem totul de la ei.

În final, mai există un motiv pentru care recurgem la scene (de gelozie, de isterie, de invidie, etc) și este unul dintre cele mai mari:

Nu știm cum să ne iubim și să ne oferim timp pentru noi

Când nu ne oferim singuri și pretindem de la ceilalți să ne dea, fără ca noi să dăm la rândul nostru, ajungem să fim foarte atașați de dramă.

În momentul în care învățăm cum să ne oferim timp, atenție, grijă, răbdare, iubire, respect, dramele vor înceta. Atunci când vom oferi copilului interior atenția noastră vom putea fi cu adevărat fericiți!

 Sursa: psihologiadeazi.ro

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: