Biroul, din centrul capitalei, scăldat în razele soarelui de iulie, părea că fierbe sub task-urile graficului încărcat. Ecranul laptopului găzduia tot felul de nume, și cifre, și adrese. Telefonul mobil, dosit pe masa din lemn fin, suna perioadic, dar constant. O fată blondă, cu ochi pătrunzători și codițe trase la fix, răspunde la fiecare dintre apeluri, alternând răspunsurile explicative cu întrebări de precizare și cu un soi de bunăvoință specifică celor care vor să-și vândă produsele și să tragă de partea lor încă un client mulțumit. Pentru Cristina Romanschi statul pe loc este o pierdere de timp, de aceea își explorează la maxim creativitatea tinerească, potențialul și dorința fermă a schimba lumea. A făcut din rețelele de socializare un aliat de nădejde și le-a transformat în adevărate punți pentru realizarea viselor, notează Agora

Cu un singur search pe Instagram, de exemplu, îți poți da seama ușor că retorica pe care o promovează Cristina printre urmăritorii săi, aproape 16.000 la număr, nu se prea pupă cu tendința general acceptată de această platformă. Împarte cu comunitatea sa gândurile care o macină, le spune despre reușite, despre dileme și îi îndeamnă, în permanență să îndrăznească să creadă în propriile puteri. Spune că își lasă la vedere pe internet doar o mică parte din viața de zi cu zi, dar o parte suficient de mare pentru a-și determina urmăritorii să rămână acolo, indiferent de vremuri și situații.

„Dacă aș posta tot ce fac, cred că aș avea 100.000 de urmăritori, dar nu acesta este scopul final la sfârșit de zi. Scopul e să influențez cât mai mulți oameni pentru a face lucruri bune, pentru a se dezvolta”.

Cristina Romanschi are curajul de a spune lucrurilor pe nume. Este convinsă că mare parte din ceea ce reușim să fim ca adulți, este rezultatul educației pe care am primit-o acasă, în copilărie.  Deși relația dintre ea și părinții ei a trecut prin valurile adolescenței, când nimic nu e cum trebuie, totul e dus la extrem, iar limitele par să fie doar niște linii închipuite, tânăra vorbește cu multă recunoștință despre educația primită acasă.

„Eu țin să-mi mențin poziția, să fac așa cum gândesc, să spun ce gândesc. Așa cum m-au educat părinții”.

Când a înțeles că își dorește să facă o carieră de succes în social marketing, Cristina a aplicat pe furiș la o facultate de nișă din Olanda. Știa bine că prețurile pe care le afișa instituția de învățământ erau peste puterile părinților, de aceea își planifica să ia un credit, apoi să-și găsească de muncă și cu banii câștigați să acopere costurile pentru studiu. Îndârjirea ei a fost apreciată de tatăl său, care a făcut un efort și și-a trimis fata în Olanda cu banii necesari pentru primul an de studiu.

Mai departe, Cristina s-a angajat la muncă și a reușit să se mențină pe linia de plutire.

„Singurătatea m-a format și m-a făcut un pic mai înțeleaptă. Părinții erau departe. Eu am apreciat cu adevărat părinții după ce m-am dus de acasă”.

A trecut cu vederea toate oportunitățile pe care le-a primit  pentru a rămâne să muncească în străinătate. Dorul de casă și dorința de a fi alături de cei tragi au stat temeinic în fața oricărei propuneri venite din afară. Are multe de obiectat atunci când este întrebată despre felul în care sunt promovate afacerile în Moldova, dar nu regretă deloc decizia de a reveni acasă.

„Acasă confortul meu mintal era mai bun. Dacă reușesc aici să fac un ban și să mă simt bine, de ce să renunț și să mă duc undeva ca să mă chinui?”

Vorbește cu recunoștință despre Moldova. Nu folosește cuvinte mari, dar recunoaște că iubește această țară cu relele și bunele ei. Sfidează în fiecare zi dogmele tradiționale și încearcă din răsputeri să introducă noul și ineditul în tot ceea ce face. Deși spune că Moldova este o scenă care ucide orice urmă de talent, Cristina Romanschi, se încăpățânează să schimbe cursul lucrurilor.

„Dorul pe care l-am simțit de la 19 la 22 de ani m-a format și mi-a spus că Moldova este locul meu”.

Se declară o persoană fericită și spune că, într-un final, fericirea depinde de fiecare dintre noi. Pentru ea viitorul sună bine. Iubește stabilitatea și este sigură că în anturajul ei, pe termen lung, se pot găsi doar cei care au aceeași dragoste față de lucrurile stabile.

Biroul, din centrul capitalei, scăldat în razele soarelui de iulie, pare să sfideze acele ceasornicului, care ticăie fără oprire. Numele, cifrele și adresele găzduite de ecranul laptopului se trasformă din ce în ce mai repede în clienți mulțumiți, dornici de a reveni. Fata blondă, cu ochi pătrunzători și codițe trase la fix, notează la repezeală în notițele telefonului o idee care i-a venit, dar pentru care va găsi haină și context cu altă ocazie. Pentru Cristina Romanschi statul pe loc este o pierdere de timp, de aceea își explorează la maxim creativitatea tinerească, potențialul creativ și dorința fermă a schimba lumea. Nu știe altă cale pentru realizarea viselor…