O deosebiți cu siguranță dintre tinerii la uniformă. Îi sunt foarte dragi, anume pentru că își dorea și ea să devină polițistă atunci când era mică, însă soarta i-a pregătit alt scenariu. Viorica Valeria Corceac este profesoară de limba engleză la Academia de Poliție „Ștefan cel Mare”, iar anterior a predat și la liceul de cadeți „Sfântul Gheorghe”. Studenții ei – cu epoleți, iar Viorica se laudă cu grad didactic II în pedagogie și un master în Științe Umanistice. Ei, și cel mai important, are „spate” bun profesoara #COOL. Voi ce credeți?

Corectitudinea, dăruirea și devotamentul…

Viorica Valeria Corceac

„Dintotdeauna am crezut și am sperat că voi deveni polițistă, dar Dumnezeu a avut alte planuri cu mine. Consider că o mare parte din ceea ce sunt și fac eu astăzi o datorez foștilor mei profesori, și în special doamnei Veronica Zuza, scumpa și draga mea profesoară de limba franceză, din momentul în care a apărut în viața mea am știut exact ce trebuie să fac mai departe cu viitorul meu. Am găsit apoi în facultate profesori care m-au inspirat în aceeași direcție, ei sunt cei care mi-au marcat alegerea, motiv pentru care le sunt foarte recunoscătoare pentru formarea mea și mă închin în fața lor cu un profund și un deosebit respect. De la ei am deprins cele mai importante principii și valori umane: corectitudinea, dăruirea și devotamentul, pasiunea și nu în ultimul rând profesionalismul”, spune Viorica pentru EA.md.

În educaţie nu există reţete!

„Fiecare copil este unic, pentru că fiecare grup de copii este unic, pentru că fiecare cadru didactic este unic. De aceea, cel mai anevoios la începutul carierei mele a fost desigur descoperirea cheii spre inima fiecăruia, deoarece fiecare copil necesită o abordare individuală și multă răbdare. Asta am înțeles-o odată cu trecerea anilor, cu acumularea experienței în domeniu cât și cu apariția fiului meu. O altă dificultate cu care m-am confruntat a fost specificul instituției în care activam și diferența nu prea mare de vârstă 5-6 ani față de mine, și desigur era greu să te impui într-o clasă formată numai din băieți, să îi faci pe ei să te asculte, să îi motivezi să învețe, să le captezi atenția și să le menții un interes viu față de disciplină. Am învățat să implic inima în tot ce fac, să iubesc această profesie și să o duc mai departe cu mândrie, pentru că am o însărcinare extrem de importantă – să modelez destinele unor copii și să lucrez cu sufletele lor. Iar cel mai important lucru pe care l-am înțeles de-a lungul anilor a fost că respectul și încrederea se câștigă, nu se impune”, concluzionează intervievata.

Mândră, cum numai o mamă poate fi 

„Mă bucur enorm de mult pentru reușitele și realizările obținute de către studenții mei. Sunt mândră cum numai o mamă poate fi pentru copiii ei, sunt mulțumită că am contribuit și eu câtuși de puțin la formarea unui om, a unui caracter, a unei personalități. Îi urmăresc cu drag pe rețelele de socializare și sunt foarte fericită când îmi scriu, îmi duc dorul, își amintesc despre mine cu drag în anumite situații îmi cer părerea și mă consultă când simt că aș putea să îi ajut. Nu am și nu am avut favoriți printre copii, iar cel mai mare compliment pe care l-am primit cândva a fost recunoștința unui elev mai slăbuț la materie care mi-a spus: „vă mulțumesc că m-ați făcut să am încredere în mine și m-ați convins că pot când toți se îndoiau despre acest fapt”.”

Soluție firească la provocările moderne

Viorica Valeria Corceac

„Profesorul, este cel care se autoinstruiește mereu, care investește în dezvoltarea sa, care este gata să se adapteze noilor tendințe din educație. Atâta timp cât studenții mei utilizează telefoanele și gadgeturile în scop educativ nu am nici o problemă cu asta, ba din contra îi încurajez personal să folosească cât mai multe aplicații și instrumente digitale în prezentarea temelor. Folosirea tehnologiilor moderne face parte din evoluţia naturală a învăţării şi sugerează o soluţie firească la provocările moderne adresate învăţării şi a nevoilor studenților, iar intregrarea acestora în procesul tradiţional de predare-învăţare-evaluare este o oportunitate atât pentru profesor cât și pentru studenți. Nu este un proces uşor, dar numai așa vom avea o evoluție și o dezvoltarea armonioasă îmbinând utilul cu plăcutul”, afirmă Viorica Valeria Corceac.

„Evoluția societății a făcut ca multe din aspectele vieții să se schimbe. Generațiile se schimbă, chiar și noi nu mai suntem la fel cum eram. Astăzi, copiii sunt foarte atrași și versați în domeniul IT, în gadgeturi și sunt foarte receptivi, dornici aș spune să învețe limbile străine. Tinerii în ziua de azi sunt mai creativi ca niciodată, mai liberi în exprimare, mai inteligenți, mai îndrăzneți, dar cu părere de rău pe alocuri și mai conflictuali. În pofida faptului că generațiile se schimbă de la una la alta noi profesorii avem doar de câștigat din acest fapt, alături de ei evoluăm și noi.”

Dușul rece care ne-a dus în online

„Pandemia aceasta a venit ca un duș rece într-o zi de iarnă, ne-am trezit brusc în fața unor schimbări care ne-au făcut să vedem o altă latură a lumii în care trăim. Toate activitățile și toată viața noastră a fost strămutată online. Desigur, în educație a trebuit să ne adaptăm unui nou tip de învățământ și aici mă refer la învățământul la distanță care ne-a arătat lacunele și vulnerabilitatea sistemului educațional. Mă bucură însă faptul că au fost create foarte multe tutoriale pe anumite platforme educaționale despre cum să implementăm și să utilizăm cât mai productiv instrumentele web în noul proces de predare-învățare-evaluare”, ne mai spune profesoara.

„Am sentimentul că vocația mea este să fiu de folos comunității, țării mele, să fac lumea mai bună și mai frumoasă, să am șansa să muncesc pentru a ajuta alți oameni, iar profesia de dascăl – e cel mai bun loc pentru realizarea acestor obiective. Deocamdată, nu mă mai văd făcând nimic altceva… dar unul bunul Dumnezeu știe care îmi va fi parcursul” – Viorica Valeria Corceac – profesoară de limba engleză la Academia de Poliție „Ștefan cel Mare”.

Foto: Arhivă personală/ Photographer Guzun

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: