Șoferul care și-a pierdut soția și fiica într-un accident tragic a stat patru ani în închisoare și a fost eliberat, însă nu poate să accepte că aceasta a fost întreaga sa pedeapsă, considerând-o prea ușoară. Aceasta este povestea lui Alexei Găină, care acum cinci ani și-a pierdut familia într-o clipă și de atunci nu și-a mai putut reveni. Atât el, cât și un alt cuplu care a fost victimă a aceluiași șofer, au relatat în emisiunea “Aici Moldova” cum s-a produs tragedia, care le-a lăsat urme adânci, și cum nu au primit niciun ajutor sau scuză din partea celui condamnat, scrie UNIMEDIA.

Viața fiicei sale s-a întrerupt la 18 iulie 2018. Odată cu Alexandra a murit și mama ei, Liubovi. Rămas fără familie, Alexei se mângâie doar cu amintirile și trăiește cu speranța că va veni ziua când șoferul care i-a omorât soția și fiica va răspunde pentru tragedia pe care a provocat-o.

Nenorocirea s-a produs într-o seară târzie de iulie. Alexandra și mama ei se aflau într-o căruță, împreună cu alți 7 oameni. Căruța mergea pe traseul care desparte satul Leușeni, când o mașină a spulberat-o de pe șosea. În accident au murit patru persoane, dintre care 3 erau copii. Celelalte 5 victime s-au ales cu traumatisme grave.

„Ne-a distrus viața și nu dă niciun semn nici șoferul, nici poliția, nici judecătorii, nimeni”

De la producerea tragediei au trecut peste 5 ani, timp în care victimele și familiile lor au tot așteptat ca șoferul să răspundă pe bună dreptate.

„Anterior am avut gemeni, tot au decedat. Fata a trăit 3 zile după naștere, iar băiatul – 40”

Alexei a relatat cum a aflat despre accident: „Eu eram în Germania, m-am dus la o soră de a mea la odihnă, pentru 10 zile. Fetele au rămas acasă, pentru că actele lor nu erau în regulă. În acea seară m-a sunat o nepoată, mi-a spus că a decedat soția mea, apoi mi-a spus că a murit și Alexandra, fiica mea. Noi anterior am mai avut gemeni, tot au decedat. Fata a trăit 3 zile după ce s-a născut, iar băiatul – 40 de zile”.

„O luam des cu mine la Prut, la prins pește, îmi ținea de urât toată ziua”

La 5 ani după pierderea celor 2 copii, în casa lor a venit fericirea pe nume Alexandra: „Era leită mama sa, dar la caracter semăna cu mine. O luam des cu mine la Prut, la prins pește, trebuia totul să știe, să mă întrebe. Îmi plăcea să o iau cu mine, îmi ținea de urât toată ziua”.

„Reveneau de la cimitir. Au făcut curat la copiii gemeni și la un frate”

În seara tragediei, soția cu fiica sa și alte rude reveneau de la cimitir: „Au fost și au făcut curat la cei doi copii și la un frate, care a decedat și el. Căruța era a mea, iar hățurile le ținea fratele soției mele, cumnatul meu. În căruță erau 9 persoane”.

„Poltava era plină cu mașini, salvare, Doamne ferește”

Mama lui Alexei, Elena Găină, a fost prima care a aflat despre accident: „Eram acasă, deja dormeam, m-a trezit o nepoată. Mi-a spus că a sunat-o un băiat și i-a povestit despre un accident grav la Poltava. Eu știam că ei sunt duși cu căruța. M-am uitat la geam, Poltava era plină cu mașini, salvare, Doamne ferește ce era. Calul era roșu, cu alb în frunte, am înțeles că e Liuba. Am ieșit afară și am început a striga”.

„I-a împrăștiat pe toți, soția a decedat în Salvare, iar fiica a murit la spital”

Alexei a aflat că un șofer cu mașina a spulberat căruța în care se aflau soția și fiica sa: „Înainte să traverseze ei au văzut un autocar, care a încetinit viteza și le-a permis să treacă. Nu știu ce a făcut acest om, unde s-a uitat, ce a vrut să facă, de a mers așa. I-a împrăștiat pe toți, soția a decedat până să ajungă la spital, iar fiica a murit la spital. Dimineața la ora 9:00 eram în Moldova, dar vreo 3 zile nu am putut vorbi cu nimeni, nici nu știam ce e cu viața mea”.

„E vorba despre vieți luate, iar el a făcut câțiva ani de pușcărie și gata. Asta nu e dreptate”

Bărbatul spune că un frate de al inculpatului s-a apropiat de el, în timpul unei ședințe de judecată: „A vrut să discutăm puțin, dar l-am întrebat: „Ce avem de discutat? Aici e ceva de împărțit? E vorba despre vieți, dacă ai luat viața omului, nu i-o poți da”. I-am spus că nu avem ce discuta, nici măcar nu a fost acolo, nu a văzut ce s-a întâmplat. Șoferul a lăsat în urma sa și oameni calici, care se chinuie și astăzi și nimeni nu a luat nicio decizie. Sute de mii s-au plătit din buzunarul propriu, de către victime, prin spitale. Măcar ce s-a decis în judecată să dea oamenilor. Trebuia măcar să vină să-ți ceară scuze, să meargă la mormintele lor să aprindă o lumânare, să-și ceară iertare, iar el a făcut câțiva ani de pușcărie și gata. Asta nu e dreptate. Să plătească măcar pagubele morale celor cărora le-a distrus viața”.

O altă fetiță decedată urma să meargă la școală în toamnă

Printre copiii care au murit în cumplitul accident era și fiica soților Mardari. Fetița avea 7 ani și în toamnă urma să meargă la școală. Alexandru și Victoria au povestit despre tragedia care i-a marcat pentru tot restul vieții.

„Voiam să ajung la fata mea, să o iau de pe drum, moartă. Încercam să mă târăsc, dar nu puteam”

Cuplul era în căruță, în momentul accidentului, alături de soție, fiică și fiul mai mic. „Îmi amintesc foarte clar momentul. Un autocar ne-a cedat trecerea, iar acest șofer avea viteză mare și a ieșit din spatele autocarului, dinspre vamă. Era 22:30, intersecția este luminată. Lovitura a fost în mijlocul căruții, am zburat pe sus, toți prin părți. Fata mea era în brațe la mine. Îmi amintesc că voiam să ajung la soția și la fata mea, să o iau de pe drum, moartă. Încercam să mă târăsc, dar aveam un picior și o mână ruptă și nu puteam. Băiatul meu a fost aruncat la 24 de metri, a avut noroc că a căzut pe iarbă”, a relatat Alexandru.

„Când am ieșit din comă un medic mi-a spus că nu mai am fata”

Soția sa, Victoria, a stat în comă circa o lună: „Când m-am trezit nici nu știam de ce sunt acolo, ce am pățit, care e cauza. Eram ca un copil, nu înțelegeam nimic. M-a dus o cumnată în cabinet la medic și mi-a spus că nu mai am fata. După ce am ieșit din comă am avut un tub în gât, ca să pot respira, vorbeam foarte încet. Și piciorul a fost rupt, am avut intervenție, traumă la cap, la gât, am probleme și acum, dureri de cap, pierderi de memorie”.

„Fiul nu poate vorbi bine, după accident”

Atât femeia, cât și fiul cuplului, rămas în viață, au nevoie în continuare de reabilitare, chiar și după 5 ani de la accident, iar șoferul vinovat sau rudele din partea lui nu ar fi venit vreodată să le propună vreun ajutor.

„O altă victimă s-a aflat în comă cerebrală, iar acum respiră și abia de vorbește cu ajutorul unui aparat”

Cel de-al treilea minor care a murit în accident se numea Petru Tabără și avea 16 ani. Băiatul a decedat pe loc. În aceeași căruță se mai afla și Andrei Cușnir, care a supraviețuit, dar a rămas cu sechele grave. El a suferit traume la cap, mandibulă și leziuni la sistemul respirator. Timp de o lună și jumătate, Andrei s-a aflat în comă cerebrală, iar acum respiră și abia de vorbește cu ajutorul unui aparat.

„A stat doar 4 ani pentru 4 morți? Asta e logic?”

Și Alexandru Mardari se declară nemulțumit de felul în care s-a făcut justiție în cazul lor: „Șoferul a stat 4 ani în pușcărie, deși i-au dat 6. A stat doar 4 ani pentru 4 morți? Asta e logic? Nici într-un fel”.

„Nu am primit niciun leu, nimic”

Victimele spun că nu au primit compensațiile morale, stabilite de instanța de judecată. „Nu am primit niciun leu, nimic”, au spus soții Victoria și Alexandru Mardari.

„Am primit 13.200 de lei pentru înmormântări, în baza bonurilor”

Din compensațiile materiale, Alexei Găină a primit 13 mii de lei: „Pe ceea ce am avut, pe bonurile pe care le-am putut strânge, am primit 13.200 de lei pentru înmormântări”.

„Nu aveam viteză mare, conduceam cu 120km/h. Rog să fiu iertat, probabil așa a fost să fie”

Nici șoferul vinovat, nici frații acestuia nu au dorit să vină cu o reacție. În hotărârile Judecătoriei Hîncești și Curții de Apel Chișinău se menționează următoarele: „În jurul orei 23:00 am depășit un autobuz care se deplasa încet. Nu aveam viteză mare, conduceam cu 120km/h, iar brusc, la o intersecție, a apărut o căruță cu oameni, din partea stângă. Am încercat să frânez și să ocolesc căruța, dar nu am putut evita impactul. Rog să fiu iertat, probabil așa a fost să fie. Sunt gata să compensez toate cheltuielile suportate de părțile vătămate, am apelat la rude pentru a le ajuta. La trei dintre acestea li s-au oferit bani în lei și euro, aproximativ câte 300 de euro și 3000 de lei, dar o parte vătămată nu a acceptat”.

Judecătorii din Hîncești l-au condamnat la 4 ani de pușcărie, în penitenciar de tip deschis

La 7 februarie 2019, judecătorii de la Hîncești au pronunțat sentința în privința șoferului, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executarea în penitenciar de tip deschis și cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. Prima parte a pedepsei urma a fi executată în penitenciar, iar a doua parte – suspendată. Totodată, instanța de fond ba admis parțial acțiunile privind stabilirea prejudiciilor morale și materiale în privința victimelor și rudelor acestora.

Procurorii, avocații victimei și cei ai inculpatului au contestat hotărârea la Curtea de Apel

Atât procurorii, cât și avocații victimei, dar și cei ai inculpatului, au contestat hotărârea la Curtea de Apel Chișinău, care și-a pronunțat decizia pe 9 iulie 2019.

Ce sentință a primit șoferul, dar și ce sume urmau să primească victimele și rudele acestora, în calitate de prejudiciu moral aflați  din interviu. 

 

 

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: