Pe Sergiu Ușurelu, colegii de la AGORA l-au găsit la birou, în timp ce analiza ultimele aspecte ale unui proiect cu care își propune să schimbe viața a mii de pacienți din Moldova. Deși urma să intre în câteva minute într-o operație complicată, eram calm și binedispus. În ultimii 15 ani, principala ocupație a doctorului este să traseze linii fine între viață și moarte. 

Nu-și amintește exact când a început să-și dorească să fie chirurg. Poate atunci când era de-o șchioapă și o vizita pe mama sa la muncă, la spital? Sau poate atunci când nevoia l-a trimis să muncească în construcții? Crede că meseria l-a ales, iar el nu a ripostat și a lăsat-o să-i domine destinul, deciziile și viața.

Ani la rând a muncit într-un spital dotat din Portugalia. Acolo, dragostea pentru chirurgie a prins niște rădăcini puternice, iar odată cu ele a răsărit și dorința permanentă de auto-perfecționare. De aceea, Ușurelu nu a lăsat să treacă nicio zi fără să se auto-depășească. Nu se crede un Dumnezeu și vorbește cu sinceritate și despre reușite, dar și despre greșeli. Nu are ritualuri înainte de intervenții și nici nu citește articole de specialitate înainte de a pune mâna pe bisturiu. Nu permite, însă, gândurilor negative să-i intre în minte.

Le ține la distanță și se apără de ele alimentându-și încrederea cu speranța că totul va fi bine. Așa reușește să le transmită și pacienților gânduri bune și îi determină să-și lase viitorul în grija lui. Consideră că, indiferent de cât de colosală este experiența pe care o duce un doctor în spate, emoțiile sunt cele care fac diferența.

Emoții sunt întotdeauna și nu contează dacă lucrezi de un an sau de 20 sau de 30 de ani.  Emoțiile trebuie să fie. Fără ele suntem reci.

 

Sergiu Ușurelu, la fel ca toți oamenii care au multe de spus, vorbește puțin. Nu se consideră deosebit și evită să-și expună meritele pe tapet. Ușor timid în timp ce se plimbă pe holurile spitalului, chirurgul parcă se dezlănțuie atunci când pășește în sala de operații. Imediat cum își pune masca și mănușile, cum își vede colegii de sală, cum își întâlnește pacientul – Ușurelu devine relaxat, carismatic și stăpân pe situație. Nu face deosebire de atitudine între operațiile care durează o oră și între cele pentru care trebuie să stea chiar și opt ore în picioare. Viețile oamenilor, sunt la fel de prețioase, spune el.

Anii de muncă cu bisturiul în mână i-au oferit multe lecții. În sala de operații a învățat să învingă și să piardă, a învățat să-și testeze limitele până la extrem și să pună stăpânire pe propriile frici. Totuși, anii de chirurgie nu l-au putut determina să se obșnuiască cu felul în care reacționează oamenii când aud că au cancer. În aproape două decenii de activitate încă învață să aline durerea sufletească a celor pe care urmează să-i vindece.

Nu-i ușor să le spui pacienților că au cancer. Dar tratament curativ există. Cancerul este o boală care are tratament, iar rata de supraviețuire e mare.

 

Anume din dorința de a lupta cu cancerul a renunțat la cariera din Portugalia și a revenit în Moldova. Știa că alegerea pe care urmează s-o facă îi poate pune sub semnul întrebării întreaga carieră muncită cu atâta greu printre străini. A învins, însă, dragostea. Dragostea de familie, de prieteni și de Moldova. Se emoționează când este întrebat ce înseamnă Moldova pentru el.

Materialul complet îl puteți citi pe AGORA.md.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: