Ce au în comun un pescar biblic, un actor japonez și o regie semnată de Silviu Purcărete? Răspunsul e IONA, spectacolul care a avut loc aseară la Teatrul „Satiricus” și care a reușit să transforme o piesă profund românească într-o experiență teatrală universală.

Montată în limba japoneză, cu supratitrare în română și engleză, adaptarea lui IONA a fost o confruntare spirituală între culturi care, deși îndepărtate geografic, vibrează pe aceeași frecvență a introspecției, a suferinței și a căutării de sens.

O întâlnire între kabuki și românism

Spectacolul începe cu o scenă clasică de kabuki – teatrul tradițional japonez în care gestul, sunetul și mișcarea au aceeași forță ca și cuvântul. Un debut cu o forță vizuală copleșitoare, în care Kuranosuke Sasaki impune, din primele secunde, o prezență scenică magnetică. Apoi, încet, fără granițe vizibile, suntem absorbiți într-un univers în care balena capătă conturul unei case țărănești, cu covoare, lemn și pereți care par scoși dintr-un vis românesc.

Este imposibil să nu remarci imaginația nelimitată a scenografului Dragoș Buhagiar, care reușește o alchimie rară între mit și modernitate, între simbolism japonez și detalii din folclorul vizual românesc.

Iona – vocea omului singur

Personajul creat de Marin Sorescu este o conștiință care strigă în gol, un om care sapă, sperând că, dincolo de „intestinele” destinului, se află un răspuns. Sau poate un Dumnezeu.

Monologul lui Sasaki e o lecție de actorie – nu pentru că ridică vocea sau gesticulează dramatic, ci pentru că în fiecare ecou, în fiecare pauză, în fiecare respirație poți auzi o întrebare. De ce suntem aici? De ce ne întoarcem mereu în noi, chiar și atunci când încercăm să fugim?

Sunetele ambientale – ca niște vibrații dintr-o peșteră a memoriei – amplifică această senzație de izolare. În IONA, nu există dialog. Doar ecou. Doar reverberații ale unei conștiințe care se îndoiește, cere, întreabă. Nu există răspunsuri. Doar emoție.

O metaforă a condiției umane

IONA, în regia lui Silviu Purcărete este o reflecție existențială despre om, singurătate și speranță. Marin Sorescu spunea că „omenirea întreagă este Iona”. Aseară, spectatorii de la „Satiricus” au simțit pe pielea lor această metaforă vie. Pentru că, da – Iona poate fi Kuranosuke Sasaki. Dar poate fi și tu. Sau eu. Oricine s-a simțit vreodată captiv într-un spațiu al întrebărilor fără răspuns.

Spectacolul IONA este o experiență teatrală ce merită văzută, trăită, simțită. E un poem vizual și sonor, un ritual de inițiere în adâncurile ființei, o lecție despre tăcere, credință și fragilitate umană.

Distribuie articolul: