Veteranul Aurel Matei, care a fost rănit de trei ori în războiul de pe Nistru, luptă acum în războiul din Ucraina. El povestește că, imediat ce Rusia a invadat Ucraina, și-a luat arma și s-a alăturat luptelor. „Știam că, dacă Ucraina va cădea, rușii vor veni și la noi”, spune el. Veteranul a participat și la schimburi de prizonieri, fiind martor la chinurile și bătăile suferite de prizonierii ucraineni. În cadrul podcastului „Raport” cu Nicolae Chicu, Aurel a vorbit despre realitatea crudă de pe front, crimele împotriva civililor, bombardamentele și drumul teribil din Bahmut, un loc unde, dacă nu ar fi fost norocos, ar fi pierdut viața, scrie UNIMEDIA.

Eu am luptat în Bahmut, timp de jumătate de an, unde un număr extraordinar de mare de oameni au decedat. Ucrainenii îți scot soldații morți de pe câmpurile de luptă și îi îngroapă, în schimb pe partea opusă, cifra de 50 de mii de soldați decedați trebuie adăugată încă odată, iar ei nici nu se interesau să identifice morții și să informeze rudele, povestește Aurel Matei.

„Se încearcă recuperarea morților chiar de pe linia frontului. La Bachmut, lupta se dădea casă cu casă, iar dacă aceasta era bombardată tu trebuia să te bagi acolo, la 10-20 de metri de dușmani și să încerci să-i scoți pe militari de sub dărâmături. Chiar cu riscul de a muri. Pe câmpul de luptă era ca o datorie să strângi rănitul, mortul și să-l trimiți acasă”.

Veteranul povestește despre ziua în care urma să fie executat un schimb de prizonieri, eram invitați pe teritoriile lor, iar după ce își luau prizonierii lor, puteau trage în noi.

„Noi ceream să ne dea prizonierii care au murit într-un anumit loc, iar când ne îi dădeau înapoi ei erau într-o stare deplorabilă, foarte slabi. Ei erau închiși într-un anumit loc și ținuți fără mâncare în schimb prizonierii lor erau hrăniți de 3 pe zi și li se permitea să facă baie de 2 ori pe săptămână.

Cum a scăpat viu pe „drumul morții” din Bahmut

„Două ore am fost fugărit de obuze, vedeam cum pe lângă mine treceau mașinile noastre, ei se oprea și credeau că eu nu mai sunt. Aveam o stație cu ajutorul căreia am reușit să cer ajutor. Printre explozii, roiuri de drone zburau deasupra, iar una dintre ele mi s-a părut dubioasă pentru că umblă din urma mea. La un moment dat observ cum din acea dronă cade explozibil, atunci am reușit să mă feresc. Au venit mașinile și m-au ajutat să ies, iar după ce m-am pornit am primit un nu explozibil în fața, iar mașina cu care mă deplasam a căzut într-o groapă, am apelat din nou la ajutor însă datorită mașinilor puternice am reușit de unul singur să ies de acolo chiar dacă roțile erau topite. Conduceam cu viteză mică, iar ajuns în zona de împușcături eu eram obligat să circul cu viteza minimă de 70 km/h, dar nu puteam, atunci am văzut că din partea stângă vine o rachetă, asta a fost scăparea mea. Dacă circulam cu viteza cu care trebuia atunci acea rachetă lovea direct în mine”, își aduce aminte veteranul.

Vezi aici despre tot calvarul trăit pe câmpul de luptă, ce l-a determinat să lupte de partea Ucrainei, momente șocante din viețile soldaților, dar și dacă este sau nu gata să meargă să lupte din nou.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: