Paştile este sărbătoarea Învierea Domnului, fiind una din cele mai importante sărbători ale creștinilor.  Sărbătoarea Paștelui este momentul în care sărbătorim „omorârea mortii, sfarâmarea iadului si începătura altei vieţi veşnice si săltând Îl lăudăm pe Mântuitorul, pe Cel Unul Binecuvântat și Preamărit, Dumnezeul parintilor nostri”. Ca acest lucru să se întâmple cu adevărat și în noi este nevoie ca să zicem „fratilor si celor ce ne urăsc pe noi si sa iertăm toate pentru Înviere si asa sa strigam: Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viată dăruindu-le”.

De fapt, Paștele se prăznuiește în fiecare duminecă, cu câteva excepții: în dumineca Rusaliilor, pentru că atunci se sărbătorește pogorarea Duhului Sfânt; în Dumineca Floriilor, pentru că atunci se prăznuiește Intrarea Domnului în Ierusalim, deci altceva decât Învierea; și apoi dacă într-una din dumineci cade o sărbătoare împărătească, cum este Schimbarea la Faţă, Ziua Crucii, Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Botezul Domnului Hristos, atunci se anuleaza însemnătatea de praznic al Învierii pe care o are dumineca și se prăznuieste numai praznicul respectiv, sărbătoarea care coincide într-o zi de duminică.

Pentru mine personal, ca şi Crăciunul, Paştele e o sărbătoare de suflet, o sărbătoare de familie. E sărbătoarea care, după o pregătire cuvenită – si aici nu mă refer doar la pregătirea bucatelor tradiționale și împodobirea casei, ci pregătirea sufletească cu post, rugaciune, spovedanie și împărtăşanie – ne aduce bucuria Învierii Domnului.

În acest an vom sărbători Paştele în Germania, ori Sărbătoarea Învierii este un sentiment,  o trăire indiferent de locul unde te afli.

În Germania, fiind o țară predominant protestantă și catolică, se sărbătorește, așadar Paștele mai înaintea ortodocşilor, la care se atribuie numeroase tradiții și obiceiuri. Tradițiile de Paști din Germania se aseamănă cu cele românești. Împărțim o mulțime de elemente comune precum vopsirea ouălor, prepararea copturilor tradiționale și mai ales tradiția de a întâmpina sărbătorile de Paști alături de familie. Există, totuși, câteva elemente care se deosebesc și sunt foarte interesante.

Gründonnerstag

Tradițiile de Paști din Germania încep încă de joi, ziua numită  „Gründonnerstag”. Această zi semnifică ultima dată când Isus a mâncat împreună cu ucenicii săi înainte de a fi răstignit. La noi este cunoscută ca Cina cea de Taină. Cuvântul „grün” nu mai înseamnă în acest caz culoarea verde. Acesta provine de fapt din vechiul cuvânt german „grunen” sau „greinen”, adică a plânge. În această zi, mulți germani respectă tradiția de a mânca alimente verzi, cum ar fi spanacul sau faimosul sos verde de la Frankfurt. În seara zilei de joi sunt aprinse lumânări atât la biserică, cât și acasă. Lumânările sunt inscripționate cu simbolul crucii.

Focul de Paști

Focul de Paște, numit „Osterfeuer”,  este aprins în mod tradițional în multe regiuni din Germania în timpul Paștilor. Focul de Paște este un simbol al soarelui, care este sacru încă din cele mai vechi timpuri. Soarele este deosebit de important pentru primăvară: cu ajutorul lui zilele devin mai lungi și sunt tot mai calde. Acesta este singurul mod de a crea viață nouă și semințe noi. Soarele este așadar un simbol al fertilității, al creșterii și al recoltării. Lumina unui foc sfânt de Paște este un eveniment cheie pentru creștini. Între tradiții germane de Paști, amintim și acest foc, ce este aprins în noaptea de Paști, adică în noaptea de sâmbătă spre duminica de Paște. În numeroase orașe din Germania este obișnuit ca în acea noapte tinerii să colecteze lemn sau brazii din Crăciunul precedent pentru un foc mare de Paște. În nordul Hessei și în estul Westfalia roți uriașe de lemn sunt înflăcărate și împinse de pe un deal la vale. Se presupune că roata arzătoare aduce o recoltă bună dacă toate roțile eliberate se rostogolesc direct până la baza dealului.

Cozonacul sub formă de miel

În sâmbăta dinainte de Paști, numită „Karsamstag”, gospodinele pregătesc un tort dulce, asemănător cozonacului, sub formă de miel. „Das gebackene Osterlamm” (germ: mielul de Paști copt) este nelipsit de pe mesele germanilor în această zi de sărbătoare, între atâtea tradiții germane de Paști. Obiceiul provine dintr-un ritual timpuriu al evreilor. Ca parte a acestui obicei, evreii au măcelărit și au mâncat un miel pentru Paște. Mielul este oferit aici ca pomenire a lui Dumnezeu. În creștinism, mielul a devenit simbolic mielul lui Dumnezeu și este considerat și un semn al biruinței. În contextul bisericii, mielul este de asemenea văzut ca un simbol al vieții și, prin urmare, este potrivit ca simbol pentru Paști.

Pomul de Paști, între tradiții germane de Paști

În preajma sărbătorilor de Paști, în Germania se pot observa o mulțime de copaci și arbuști decorați cu ouă vopsite. În piețele de flori se vând crenguțe care pot fi împodobite cu ouă decorative, care mai apoi fac parte din decorul de Paști, atât pentru masa festivă, cât și pentru casă în general. De obicei ramurile sunt tăiate în Joia Sfântă și sunt puse într-o vază până în duminica de Paști. Ramurile sunt decorate cu coji de ouă pe care părinții le pictează și decorează împreună cu copiii. Tradiția împodobirii copacilor de Paști este una foarte veche între tradițiile germane de Paști și are legătură cu întâmpinarea primăverii și a unui nou ciclu al vieții. Unul dintre cei mai mari pomi de Paști este decorat în fiecare an în orașul Saalfeld, regiunea Thüringen, de Christa şi Volker Kraft. Familia foloseşte peste 10.000 de ouă, având nevoie de circa două săptămâni pentru a-şi decora „pomul de Paşte”.

Iepurașul de Paști și ouăle de ciocolată

Conform tradiției, în Sâmbăta Paștelui, adulții ascund prin grădină sau casă ouă vopsite și ouă de ciocolată. Copiilor li se spune că noaptea a trecut pe la ei iepurașul de Paști și a ascuns mai multe ouă.  Aceștia sunt încurajați să caute darurile ascunse. Unele familii ascund, de asemenea, cuiburile care conțin cadouri mici sau organizează concursuri la masa de mic dejun, în care două persoane bat împreună vârfurile ouălor tari, iar cel al cărui ou rămâne întreg este câștigătorul. În funcție de regiune, această tradiție este cunoscută sub numele de „ticken”, „düpfen”, „ditschen”, „tüppen” sau „kitschen”. Iepurașul de Paști, numit „der Osterhase”,  este menționat pentru prima dată în Germania, în 1590. În unele regiuni se crede că iepurașul aduce ouăle roșii în Joia Mare și pe cele colorate în noaptea dinaintea Paștilor. În unele regiuni ale Germaniei rolul iepurașului este preluat de vulpe. Asta se întâmpla deoarece pe timpuri nu exista vopsea pentru ouă, iar cea mai la îndemână metodă era vopsirea ouălor cu coji de ceapă. Acestea primeau o culoare ușor portocalie, iar personajul care se potrivea cel mai bine cu această culoare era vulpea.

Plimbarea de Paști

În „Ostermontag”, a doua zi de Paști, nu se lucrează, astfel că tradițiile pascale continuă cu masa de prânz în familie și vizitarea rudelor apropiate. “Zufrieden jauchzte Groß und Klein: Hier bin ich Mensch, hier darf ich’s sein!” – Aceste rânduri provin din poezia „Plimbare de Paște” de Johann Wolfgang von Goethe, cea mai populară poezie germană de Paște. În aceasta sunt descrise sentimentele vesele pe care le au oamenii, când zilele friguroase de iarnă au dispărut. În timp ce poetul german exprimă în primul rând splendoarea începutului primăverii, plimbarea de Paște a avut inițial un fond religios: în trecut, așa-numita ieșire era însoțită de cântări și rugăciuni. Este o reminiscență a marșului a doi discipoli ai lui Iisus Hristos în orașul Emmaus, după ce inițial nu au crezut-o pe Maria Magdalena. Astăzi obiceiul plimbării de Paști este folosit în principal pentru a petrece câteva ore cu familia în natură și pentru a aprecia primele raze de soare de primăvară, ca parte din tradițiile germane de Paști.

Dar cea mai deosebita tradiţie pe care o apreciez enorm este Vinerea Neagră sau Vinerea Mare, care este o zi de comemorare a patimilor Mântuitorului. In această zi nimeni nu lucrează, nici un magazin nu vei găsi deschis în această zi. E atât de frumos păstrată tradiţia si respectată şi nimeni nu încearcă să spună că nu e ,,epoca de piatră,, sau că există alte religii si trebuie să nu serbăm, ca să nu-i jignim pe cei de alt cult. Înca o dată mă conving că când stă legea în capul mesei şi nu sunt uitate originile, atunci şi nivelul de trai este altul. Şi în acest an pregătit Pască şi ouă roşii şi aşteptăm cu nerăbdare Slujba Învierii. Familia Barîşev vă urează sărbători luminate şi binecuvântate! Hristos a inviat pentru toţi ortodocşii din întreaga lume!

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: