Rodica Plugaru este fondatoare a RP Editor, o editură de cărți românești editate în Republica Moldova și în Franța. Am decis să aflăm cum se descurcă o editură în era internetului și dacă merită să mai lucrezi asupra editării de carte.

Daniela Gorincioi: Conduceți o editură. Ce v-a determinat să faceți așa o alegere?

Rodica Plugaru: Dorul de Moldova, pe scurt. Mai pe larg, fiind plecată în Franța de la optsprezece ani, după studii în științe politice, predat la universitate și lucrat în diferite firme, am căutat un sens în ceea ce fac și mi-am dat seama că mi-ar plăcea să am o activitate legată de țara din care vin. Mediul cultural românesc, muzica, teatrul, literatura îmi lipseau. Și atunci am făcut o pauză și am început un proiect mic la care mă gândeam de mai mulți ani, să editez o carte cu poeziile mamei mele, scriitoarea Emilia Plugaru. Ea avea multe poezii și povești pentru copii publicate în spațiul online, se bucura de succes, dar de la prima sa carte publicată în 1996, trecuseră douăzeci de ani. Așa am editat în mod absolut auto-didact cartea „Anotimpuri colorate” de Emilia Plugaru și Ion Carchelan, care a obținut premiul BNC „Ion Creangă” în cadrul Salonului Internațional de Carte Pentru Copii și Tineret din 2019. Mi-a plăcut foarte mult procesul și lumea din spatele cărților și am hotărât să continui. Am urmat cursurile cunoscutei școli de editare Asfored din Franța și am lucrat puțin în cadrul unei mari edituri franceze, ca mai apoi să-mi deschid propria mea editură la Chișinău.

DG: Mai este loc de cărți în ziua de azi?

RP: Cred că da. Cărțile au un farmec aparte. Sunt o invitație la visare și la dezlănțuirea imaginației. Îmi plac foarte mult cărțile pentru copii pentru că sunt adevărate creații ale mai multor artiști, scriitori, ilustratori, designeri, sunt o îmbinare a mai multor talente… Sigur că astăzi sunt atâtea distracții noi, între jocurile video, realitate virtuală și rețelele sociale, nu mai știi unde să întorci capul, dar cartea rămâne și continuă să seducă. Atât pe hârtie, cât și în format electronic sau audio. Cărțile ne povestesc ceva, iar omului întotdeauna i-au plăcut poveștile. Și cartea, și cititul e o plăcere și o distracție în sine. Când citești, intri într-un univers, un decor al cărții, devii un spectator exact ca la teatru și descoperi locuri, personaje, gândurile altor oameni, uneori simți emoții de bucurie, tristețe, frică etc. Prin cărți poți intra în capul unor oameni care au trăit cu sute de ani în urmă sau care trăiesc acum, le poți descoperi sensibilitatea, modul în care văd lumea sau frumosul, scriitorii ne dezvăluie o parte din mintea și inima lor, și asta mi se pare fascinant.

DG: Ce colecții de cărți editează editura dvs?

RP: La editura RP Editor avem cărți pentru copii mici, precum colecția Țepuș, aventurile unui aricel, de Emilia Plugaru, a treia carte „Țepuș e harnic” a apărut de curând. Am editat această colecție după modelul cărților franceze, ca să fie moi la atingere și să convină și bebelușilor. Mai avem o colecție de cărți traduse din limba franceză sau engleză, sunt cărți pe care le citesc eu cu copiii mei în Franța și care îmi doresc să le descopere și cititorii din România, Republica Moldova sau din diasporă. Unele au un mesaj special, precum empatia, pacea („Gata cu bătaia”), prietenia („Tu nu dormi, Isidor”). Altele le-am ales pentru ilustrațiile extraordinare (Lucy Fleming, Briony May Smith, Quang&Lien…). Mai menționez că sunt editorul oficial al mamei mele Emilia Plugaru și editez cărțile sale pentru copii, dar și pentru adulți, romanul „Aglaia a Vădănii”, povestirile sale etc.

DG: Trăim o epocă a internetului. Cum faceți față on-line-ului din prezent?

RP: Suntem pe Instagram, Facebook și în curând pe YouTube unde prezentăm cărțile noastre cititorilor, de asemenea și pe site-ul oficial, www.rpeditor.com. Internetul este o oportunitate pentru noi, pentru a rămâne în contact cu publicul, a-i urmări interesele și a înțelege ce îl stimulează, ce îi place. Și pentru a prezenta cărțile noastre și a invita cititorii să le descopere.

DG: Sunt grupuri de lectură unde se postează cărți în format pdf. Deși administratorii și moderatorii grupului respectă legislația în vigoare referitor la drepturile de autor, cum poate o editură face față cerințelor de azi în ceea ce privește lectura?

RP: Dacă se respectă legislația privind drepturile de autor, atunci cărțile postate în format PDF pe aceste grupuri de lectură on-line sunt libere de drepturi. Cărțile noastre nu sunt disponibile gratuit on-line pentru că plătim autorii și ilustratorii pentru munca lor, precum și pe toți cei care au fabricat cartea, machetatorul, tipografia, traducătorul, corectorul etc. Apropo, atragem o mare atenție ca prețul cărților noastre să fie cât mai accesibil pentru publicul de la noi. Însă difuzarea Pdf-ului cărții fără acordul autorului și al editurii, reprezintă o încălcare a drepturilor de autor, e vorba de furt, de piratare, ca în orice alt domeniu.

Îmi pare rău când avem cereri de utilizare a operelor Emiliei Plugaru gratuit, fără remunerare, pentru că este o lipsă de respect față de munca autorului. Să scrii o poezie, o poveste e un efort intelectual, prin urmare e normal să remunerezi munca autorului dacă o utilizezi pentru un cântec, o aplicație audio de povești, un spot publicitar sau pe un canal YouTube. În Franța de exemplu acest respect al dreptului de autor îmi pare mai bine acceptat și intrat în uz decât la noi, dar lucrurile se schimbă spre bine și grație editurilor noastre care au grijă de autori și de munca lor. Mai este un aspect care cred că trebuie diferențiat: una este să citești operele autorului on-line, publicate cu acordul său și alta e să cumperi o carte fabricarea căreia a necesitat resurse. Fragmente din cărțile noastre sunt disponibile on-line, iar multe din operele Emiliei Plugaru pot fi citite pe site-ul www.povesti-pentru-copii.com sau pe blogul autoarei. Dar cărțile noastre nu pot fi distribuite în PDF gratuit pentru că ele nu au fost fabricate gratuit, nu am mai fi editură, ci o asociație de caritate.

DG: În ultimii ani se pune accent și pe cărțile audio. Cât de greu/ușor e să faci o carte în format audio? Povestiți-ne acest proces, vă rog!

RP: Încă nu-l cunoaștem, dar ne dorim în acest an să publicăm prima carte audio, romanul „Aglaia a Vădănii” a scriitoarei Emiliei Plugaru, care există deja în versiunea electronică pe Google Play Books. Romanul se bucură de un mare succes în diasporă și acasă, în prezent se tipărește ediția a doua într-un tiraj mai mare, dar vom lansa și o ediție în format audio pentru cei care preferă să asculte cărțile în loc să le citească.

DG: Cu ce autori colaborați la moment?

RP: Noi avem pentru moment un singur autor, Emilia Plugaru care are foarte multe opere de editat și colaborăm cu cele mai mari edituri de carte pentru copii din Franța și din Marea Britanie pentru traducerea mai multor autori străini.

DG: Ce feedback aveți de la diaspora Republicii Moldova în ceea ce privește piața de carte din țara noastră?

RP: Mă bucur tare mult că în diasporă sunt biblioteci de prichindei, cluburi de lectură, librării românești. Sunt o bucățică de „acasă” în străinătate. Cărțile RP Editor pot fi găsite la Galerie moldave de la Paris care livrează oriunde în lume și ne bucurăm foarte mult când cititorii apreciază cărțile noastre, scriu postări, comentarii, ne adresează mesaje și ne mulțumesc pentru ceea ce facem, este o încurajare și o încredere în a merge mai departe.

DG: Cum e să faci managementul unei editurii? Ce ar trebui să iei în considerare?

RP: Să ții o editură e un mare challenge, ca la orice firmă presupun, necesită resurse, viziune, și o implicare constantă. Mie îmi place foarte mult, în fiecare zi sunt cu gândul la cărțile interesante, extraordinare, amuzante pe care aș vrea să le propun cititorilor. Încerc să nu mă las depășită și să păstrez timp și pentru copiii mei, dar evident sunt perioade intense când sunt doar cu ochii în machete, cifre sau dicționare. Uneori îi implic și pe ei, cărțile pe care le traduc sunt întotdeauna cele care au trecut și „testul copiilor”, adică cele pe care le adoră. Îmi place să spun că sunt o mamă editoare, așa a început aventura, chiar dacă astăzi e o editură ca oricare alta, cu un catalog, strategie, planificare și contabilitate.

DG: Cum vă promovați cărțile?

RP: În mediul on-line esențial, pe pagina noastră de Facebook și Instagram, ne ajută foarte mult și recomandările librarilor sau cititorilor pasionați. Cei care scriu despre noi o fac din plăcere și nu contra cost, pentru că o carte trebuie să ajungă la sufletul omului.

DG: Cum e să ții o editură de carte românească locuind în Franța?

RP: Îmi place foarte mult să lucrez cu oamenii din Republica Moldova și din România, cărțile RP Editor sunt editate cu ajutorul machetatorilor, corectorilor, tipografiilor de la noi. Avem colaborări cu cele mai bune rețele de distribuție de carte, partenerii noștri sunt foarte importanți, fără ei nu ar ajunge cărțile la cititori. Dar partea de editare, selectarea cărților, concepția, traducerea în limba română o realizez eu din Franța. Aici sunt influențată de mediul editorial francez și de societatea franceză în care am evoluat în ultimii douăzeci de ani. Ideea noastră de a propune cărți traduse din limba franceză are scopul de a oferi copiilor din România și din Republica Moldova aceleași cărți pe care le citesc copiii francezi, cu valori europene de empatie, respect, pace și prietenie.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: