Da, ai citit bine. Nu sunt responsabilă pentru educația copiilor tăi. Internetul e un mediu  foarte nesigur pentru cei mici. Aici poți găsi multe, de la articole despre viol până la clipuri brutale. Orice părinte trebuie să verifice ce consumă copilul lui în mediul online.

Prima greșeală pe care o facem e să considerăm că cei mici sunt întruchiparea inocenței. În primul rând, aceștia sunt curioși. Vor căuta informațiile de care au nevoie. Meseria părintelui presupune ca să vorbească cu copilul despre sex și alte teme dificile. Dacă nu vorbesc părinții, acesta va întreba colegii sau vă căuta pe Internet.

Mulți cred că școala și mass-media au o responsabilitate și față de copii. Nu, noi nu scriem pentru copii și aceștia nu ar trebui să aibă acces la revistele online. Un portal de știri va scrie despre crime, despre război și alte lucruri pe care un copil nu ar trebui să le citească. Publicul nostru sunt adolescenții și maturii. Dacă un copil citește un articol despre sex, nu e vina noastră, ci a părinților.

În al doilea rând, de ce majoritatea părinților consideră că poveștile sunt pentru copii? Acestea conțin scene de violență și brutalitate de nedescris. Amenințăm copiii că vor fi mâncați de lup, că vor fi pedepsiți dacă sunt răi. Considerăm că poveștile sunt destinate copiilor, că e ok să le vorbim despre cum capra îl torturează pe lup sau surorile vitrege ale Cenușăresei își mutilează piciorul. Le învățăm pe fetițe că un prinț pe cal alb le va salva de soarta nedreaptă și că măritișul e finalul fericit.

În al treilea rând, de ce considerăm că trebuie să le vorbim despre religie? Câți dintre voi ați citit Biblia? E un ghid pentru torționari. Sunt multe episoade, în care Dumnezeul milostiv îi pedepsește pe oameni. Un exemplu relevant e Potopul. De ce ni se pare că e bine să le vorbim copiilor despre răstignirea lui Iisus și chinurile prin care acesta a trecut? Credeți că nu îi vom speria pe copii? De mici îi învățăm să se teamă de Dumnezeu, înșirând miile de păcate pentru care vor fi pedepsiți.

Da, am o responsabilitate față de public. Trebuie să respect etica și regulile bunului-simț. Trebuie să fiu obiectivă și echidistantă. Însă nu-mi propun să educ copiii cuiva și să mă autocenzurez deoarece unui părinte îi e frică că copilul lui va citi ce scriu eu.

Pe stradă, putem auzi mii de înjurături, unele clipuri muzicale sunt extrem de perverse, aproape în orice film/serial este o scenă de sex. Copilul e inundat de producții media în care se pune accentul pe violență și sex.

E responsabilitatea fiecărui părinte să aleagă ce ascultă, citește, privește copilul lui. E responsabilitatea părinților să vorbească cu acesta despre temele așa-zise stânjenitoare. Dacă nu vor vorbi ei, o va face altcineva. Copiii trebuie să cunoască adevărul și trebuie să fie învățați să selecteze informația pe care o citesc. Dar e mult mai ușor să dăm vina pe alții și să considerăm că toți trebuie să le facă pe plac unor părinți care nu au timp de copiii lor.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: