De ce ar trebui să ne căsătorim? Ca să ne întemeiem o familie. Dar câte dintre noi sunt fericite atunci când sunt măritate? Uneori, ne căsătorim pentru că trebuie și e timpul, alteori, suntem prea îndrăgostite ca să observăm defectele partenerului.

Căsătoria e un contract între două persoane, care implică drepturi și obligații. Însă, odată căsătoriți, bărbații se simt prea confortabil și uită să mai facă gesturi tandre și romantice.  În cele mai multe cazuri, bărbații au mai multe beneficii atunci când se căsătoresc. Cineva are grijă să-i hrănească, să le spele hainele, să păstreze curățenia în casă. Căsătoria pentru femeie devine al doilea job, în care lucrează non-stop. Nu ne propunem să generalizăm. Știm că sunt bărbați care-și ajută soția. Însă, din cauza educației misogine, treburile casnice sunt pe umerii femeii.

Psihologa americană Tonya Lester, bazându-se pe experiența ei, a analizat daunele pe care le provoacă căsătoria femeilor. Aceasta a observat că femeile se simt singure atunci când sunt căsătorite.

Se simt în multe feluri deconectate de soții lor, despre care spun adesea că le lipsește empatia. S-au săturat să le ofere soților lor sprijin emoțional și îngrijire, dar să nu primească nimic în schimb.

Femeile nu găsesc în căsătorie susținerea de care au nevoie deoarece soțul nu mai depune niciun efort emoțional. Aceștia cred că e suficient să aducă bani în casă și atât. Așa au fost educați. Totuși, femeia, de asemenea, lucrează ți contribuie la bugetul familiei. Rolurile de gen se șterg în societate, însă, în familie acestea par să fie mai accentuate.

În general, bărbații participă mai puțin la treburile casnice, la creșterea copiilor și la munca emoțională implicată în conducerea unei familii. Adesea, ei prioritizează munca, timpul liber și fericirea lor. Bărbatul când se întoarce de la muncă, vrea să se relaxeze. Femeia, însă, trebuie să pregătească cina.  Soții observă munca pe care o depune femeia, considerând că așa și trebuie. Aceștia nu-și arată recunoștința și nu oferă o mână de ajutor.

Femeile renunță la dorințele lor pentru a deveni soții. Din cauza muncii zilnice, acestea nu acordă timp proiectelor și hobby-urilor pe care le au. Viața lor este pusă pe pauză și ele devin ,,angajate” ale soțului, iar acesta nici măcar nu le remunerează. Nu mă refer la o remunerare materială, ci una emoțională.

Bărbații își pun propriile nevoi pe primul loc, în timp ce femeile au grijă de alții, de soț, de copii. Un studiu publicat în revista științifică Nature a arătat că femeile primesc un impuls de dopamină atunci când ajută pe alții, în timp ce bărbații primesc un impuls pozitiv atunci când acționează în propriul interes. Cercetătorii speculează că acest lucru nu se datorează unei diferențe structurale în creierul nostru, ci condiționării sociale. Creierul nostru este plastic și se schimbă ca răspuns la experiențele noastre. Dar vestea bună este că aceeași plasticitate permite schimbarea și creșterea.

Femeile renunță la carieră atunci când devin mame. Majoritatea aleg să stea acasă cu bebelușul pentru a avea grijă de acesta și a-i oferi dragostea, care e foarte importantă pentru dezvoltarea armonioasă a copilului. În cazul dat, cariera ei are de suferit. Ea renunță la dezvoltarea personală pentru a se dedica complet familiei. Bărbatul își continuă cariera chiar dacă devine un tată. El poate munci pentru a ajunge acolo unde își dorește, parcursul nefiind întrerupt de noul rol, cel de tată.

În concluzie, căsătoria dăunează femeii atunci când partenerul nu o ajută și nu îi oferă sprijin emoțional. Căsătoria poate fi un impediment pentru femeie atunci când aceasta dorește să-și construiască o carieră, să-și îndeplinească dorințele și visurile pe care le are.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: