Există diverse tipuri de autobiografii, cu abordări diferite și unghiuri diferite. Unele dintre ele prezintă niște povești incredibile de viață, care merită toată atenția ta. Iată un top cu cele mai bune autobiografii!

1. Povestea mea de Michelle Obama – visul american există și poate fi îndeplinit: cam acesta este rezumatul cărții scrise de Michelle Obama, Povestea mea. Important este să lupți pentru el, să înveți continuu și să răzbați oriunde ți-ai propus, prin muncă și dedicație enormă. Povestea mea e istoria adevărată a doamnei Obama, o poveste despre șanse și oportunități, despre vulnerabilitățile negrilor și despre o călătorie inedită prin viață; inevitabil cu urcușuri și coborâșuri.

Pentru protagonista noastră totul este posibil. Iar viața îi va da cu vârf și îndesat momente și întâmplări prin care să demonstreze întregii lumi acest lucru. Determinarea ei și firea sa luptătoare o vor purta pe cele mai înalte trepte ale succesului, prin locuri și funcții care, până la o anumită etapă, persoanelor de culoare, pur și simplu, nu le erau sortite.

Povestea sa e plină de momente de emoție maximă, de simțire, de îndoieli, de introspecție, de discuții profunde purtate cu sine și de exemple de dificultăți peste care s-a trecut cu îngăduință și încredere, în sânul unei familii iubitoare.

Începuturile lui Michelle

A fost nevoie să muncesc de zece ori mai mult decât ceilalți, ca să reușesc, doar pentru că eram neagră.

În această carte o vom descoperi, așadar, întâi pe Michelle Robinson, viitoarea doamnă Obama, cea care timp de opt ani avea să fie prima doamnă de culoare a SUA și probabil cea mai populară dintre toate celelalte de până acum.

Ne vom cufunda în biografia protagonistei, încă din timpul copilăriei ei fericite și lipsite de griji, petrecute în cartierul South Side al orașului Chicago. Este vorba despre o copilărie modestă, trăită într-un apartament mic, dar în căldura familiei sale luminoase.

Anii trec, Michelle devine tot mai ambițioasă, se dezvoltă, pas cu pas, devenind o personalitate extrem de puternică, ambițioasă, cu multe principii, cu un simț extrem de ascuțit al dreptății și cu multă energie interioară. O vom vedea apoi pe Michelle construindu-și viața profesională: intrând la cel mai bun colegiu din Chicago, apoi la universități de elită americane, ocupând funcții în cele mai prestigioase companii de avocatură.

Ulterior ea îl întâlnește pe viitorul președinte de culoare al SUA, Barack Obama. În Povestea mea, Michelle Obama ne povestește detalii fascinante despre începuturile relației dintre cei doi, despre cum au construit un cămin adevărat, pas cu pas, nu fără greutăți de toate naturile: și financiare, și relaționale, și cu conflicte dintre carieră, și viața personală.

Un adevărat deliciu este să citești desre respectul profund ce domnește în cuplul și familia lor; și cum ascensiunea rapidă în politică a soțului ei nu a deteriorat legătura lor minunată. Michelle dă o mulțime de detalii din discuțiile avute între cei doi soți din campania electorală, fricile și frământările lor, momentele de regres, căzăturile și durerile lor:

Sunt multe lucruri pe care încă nu le știu despre America, despre viață, despre ce ar putea să aducă viitorul. Dar mă cunosc pe mine însămi. Tatăl meu, Fraser, m-a învățat să muncesc din greu, să zâmbesc des și să mă țin de cuvânt mereu. Mama mea, Marian, mi-a arătat cum să judec singură lucrurile și cum să-mi fac vocea auzită. Împreună în apartamentul nostru înghesuit din sudul orașului Chicago, ei doi m-au învățat să descopăr ceea ce e important în povestea noastră, în povestea mea, în marea poveste a țării noastre. Chiar dacă nu e totul frumos sau perfect. Chiar dacă este mai real decât ai vrea să fie. Povestea ta este tot ce ai, tot ce vei avea vreodată. Este ceva ce merită prețuit.

Relația lor, la fel ca toate celelalte, n-a fost întotdeauna perfectă, mai ales având în vedere tensiunea socială externă enormă. Michelle ne povestește despre cum au fost lucrurile în realitate:

 Ca orice cuplu la început, învățam să ne certăm. Nu ne certam des, iar când o făceam era, de obicei, pentru lucruri mărunte, un șir de exasperări înăbușite care ieșeau de regulă la suprafață când unul dintre noi sau amândoi eram prea stresați sau obosiți. Dar ne certam. Iar eu- că o fi bine, că o fi rău, am tendința să țip când sunt furioasă. Barack, în schimb are tendința de a rămâne rece și rațional, vorbele lui venind într-o cascadă elocventă (…) În timp, am descoperit cum să ne exprimăm și să ne depășim enervările și furiile ocazionale. Acum ne certăm mult mai puțin dramatic, deseori mai eficient și întotdeauna ținând cont de iubirea dintre noi, oricât de tensionați am fi.

Michelle a reușit să demonteze orice mit și orice stereotip. Acum Michelle Obama este un model demn de urmat pentru o mulțime de americani și nu numai. Acesta este citatul meu preferat din carte:

Tu ești cea mai importantă persoană pe care o ai în viața ta. Cu ea îți petreci cel mai mult timp. Acordă-ți timp să te cunoști, să te descoperi, să îți găsești echilibrul, să afli care e menirea ta și care e drumul pe care vrei să îl parcurgi!

2. Eu sunt Malala de Yousafzai, Malala – povestea cutremurătoare a unei familii din Pakistan, care caută să construiască un viitor pentru copiilor lor. Lupta pentru educație, curajului ieșit din comun al unor părinți care-și iubesc nespus fata, într-o lume ce oferă totul fiilor, precum contextul istoric dezolant al povestii – toate-s zguduitoare și didactice.

 

Eu sunt Malala este povestea reală a unei fete originare din Pakistanul contemporan, cu o istorie de viață frapantă. Totul începe atunci când Malala Yousafzai își cere de la talibani dreptul la o viață liberă, la educație, atunci când aceștia au ocupă Valea Swat din Pakistan. În semn de răzbunare față de îndrăzneala ei, Malala este împușcată în cap în timp ce se întorce cu autobuzul de la școală. A supraviețuit însă acestei răni. Astfel, neavând nici 16 ani, Malala devine un simbol al protestului pașnic și cea mai tânără favorită la premiul Nobel pentru pace.

Malala este o fata ce a moștenit un puternic spirit activist de la tatăl său, care era obsedat de educație, construind școli pe bani proprii și luptându-se cu sistemul care îi punea numai piedici. De aici a apărut și pasiunea Malalei pentru educație și învățătură, scopul ei fiind acela de a fi printre cei mai buni la școală, chiar dacă regimul se opunea instruirii fetelor.

Vocea Malalei s-a făcut puternic auzită și dincolo de granițele Pakistanului. Acest lucru i-a deranjat în mod evident pe talibani, dar și pe politicienii pakistanezi. Protagonista vorbește în această carte foarte mult despre istoria Pakistanului, așează foarte bine lucrurile în context și le analizează la rece.

Eu sunt Malala e o lecție dură de curaj. Însă lupta pentru drepturile femeilor în Pakistan nu s-a încheiat odată cu finalizarea povestii din carte…

3. Dragostea nu moare este un roman de Maitreyi Devi, în care autoarea ne povestește despre viața ei sub numele de Amrita, un nume care sugerează nemurirea. Este istoria unui fete care abia începe să cunoască problemele vieții, în profunzimea lor. Ea e personajul lui Mircea Eliade din Maitreyi, este eroina care face destăinuiri cutremurătoare. Romanul lui Maitreyi Devi e o urmare, dar şi o corectare a romanului Eliade.

 

Așadar, dacă ai citit acea carte, atunci o să fie destul de captivantă și această lectură pentru tine. Dragostea nu moare a fost scrisă după 42 de ani, cu dorinţa de a arăta lumii întregi adevărul; adevăr pe care Eliade îl îmbină mult prea mult cu fantasticul.

În Dragostea nu moare ne vorbeşte o femeie de 58 de ani, una născută în India. Totuși, spre deosebire de alte persoane din acea vreme, Amrita are șansa de a crește într-o familie mai emancipată, care apreciază cunoașterea. Tocmai această libertate în gândire a tatălui Amritei a făcut ca personajul să îl întâlnească pe Mircea Eliade. Acea libertate însă îi este îngrădită de cultura indiană din acele vremuri.

Educată și crescută în sânul unei familii indiene, Amrita cunoaște suferinţa și pioşenia ce dictează destinul fiecărei femeie indiene. În această lume, la fel ca în Iran (vezi „Cel care mă așteaptă” de Parinoush Saiee), femeile sunt mult inferioare bărbaţilor: le este îngrădit dreptul la libertate. Așadar, Amrita se vede obligată să se căsătorească cu cine îi dictează familia. Ajunge măritată din compromis cu un bărbat cu 14 ani mai mare.

Întâlnim în Dragostea nu moare o protagonistă unică, cu un devotament imens, care toată viața a trăit cu un singur nume. A iubit, a fost rănită și a sperat. Povestea lor de dragoste este una frumoasă, în ambele volume.

Mircea, ţi-o spun, fantezia e frumoasă iar adevărul e şi mai frumos. Dar adevărul e pe jumătate teribil pentru mine, cartea ta e un coşmar. Eram o fetişcană care, uneori, se juca de-a filozoful! Nu eram o enigmă. Misterul meu e creaţia ta. Adori fantasticul şi irealul. Dar acum eu am venit cu adevărat, pentru a săvârşi o faptă cu neputinţă de înfăptuit.

Dragostea nu este un obiect pe care să-l iei de la cineva pentru a-l dărui altcuiva. Mulți nu-și dau seama de acest adevăr; câte un individ înțelege, dar societatea nu.

Nu trupul tău, Amrita. Eu vreau să-ţi ating sufletul.

Totuși nu este o lectură ușoară pentru cititorul neconectat la cultura indiană, iar descinderile în trecut sunt, pe alocuri, dificil de urmărit.

4. Spovedania unui preot ateu de Ion Aion – cum ar fi să pătrunzi în lumea plină de har a unui preot? Să asculți, smerit/ă, vocea din capul călugărului care aude o mărturisire de babă? Să înțelegi ce este dincolo de religie? După ce toate cele sfinte s-au cam terminat, ce ne mai rămâne?

 

De mulți ani port haina preoției. Am slujit atâtea Învieri, an de an, și atâtea morți, mult mai multe, ori de cate ori s‑a ivit prilejul. Am văzut atâtea nașteri și decese, atâtea vieți… atâtea suflete pe dinăuntru, din scaunul spovedaniei, acolo unde mii de oameni, de‑a lungul vremii, mi‑au arătat gândurile lor, îndoielile, neputințele, durerile, dar mai ales toate mizeriile ascunse în viscerele lumii. Când m‑am hirotonit eram doar un copil. După primele spovedanii, m‑am maturizat. După primele înmormântări, m‑am abrutizat. După atâtea slujbe, m‑am plictisit… de moarte… M‑am saturat de studiul asta antropologic al omului religios. Cândva m‑a fascinat, dar acum, că am văzut prea mult…

Așa începe spovedania preacuviosului părinte.

Dar Spovedania unui preot ateu este mult mai mult decât un titlu scandalos și contrariant. Este o meditație, o cercetare, un eseu pe tema condiției umane. Dincolo de orice religie instituționalizată, cartea ajunge să postuleze o încredere reînnoită în umanitate:

„Religia este o teorie, o sumă de idei mai mult sau mai puţin valoroase; credinţa este o trăire personală, uneori nespus de preţioasă pentru bietul om (…). Religia este exterioară; credinţa, lăuntrică omului. Religiile sunt diferite între ele, vechi sau foarte vechi. Credinţa este cam aceeaşi indiferent de apartenenţa religioasă, se naşte şi moare odată cu fiecare credincios.”

Iată câteva vorbe de duh care invită cititorul în tragicomedia lui Ion Aion:

  • „Babele sunt moartea mea!”
  • „Da, babele sunt cei mai mari actori ai omenirii. Imită viaţa cu atâta înzestrare, încât şi biata moarte se mai zăpăceşte uneori, luându-i pe alţii mai tineri”.

„Credinţa este un anticorp dezvoltat de creierul uman, un medicament de care mulţi încă au nevoie, o morfină gratuită care face rahatul vieţii mai comestibil şi moartea mai arătoasă” se arată în partea finală și tragică a acestei lecturi.

Cu multe lecții de viață, cu o atitudine critică și devastatoare asupra religiei, Spovedania unui preot ateu este o invitație la introspecție: despre valori, credințe și năzuințe. Memento mori!

5. Pământul Făgăduinței de Barack Obama – o carte autobiografică și acoperă primul mandat de preşedinte al acestuia. Povestea este spusă chiar de protagonistul ei, care începe cu o copilărie simplă, a unui extrem de mediocru băiețel de culoare din Hawaii, cu un nume musulman. Vedem, pas cu pas, cum Obama devine omul ce a luat decizii extrem de complexe și univoce în Biroul Oval, decizii care au schimbat pentru totdeauna lumea noastră.

 

Barack Obama spune în Pâmântul Făgăduinţei povestea devenirii sale neverosimile. Cum e posibil ca un tânăr aflat în căutarea propriei identități să ajungă liderul lumii libere? Ce calități, ce decizii și ce eșecuri l-au făcut pe Obama cel de-al 44-lea președinte al Americii? Care este educația politică care l-a ajutat pe protagonist să devină un lider cumpătat și iubit de atâta lume?

Primul mandat al lui Obama a fost pentru acesta o perioadă de frământări și de transformări profunde și protagonistul nu ezită să le înșiruie în peste 800 de pagini.

După ce am citit cartea soției lui Barack, o istorie motivațională plină de emoție: Povestea Mea de Michelle Obama, o istorisire feministă și puternică, în imagini vivide și sincere, Pâmântul Făgăduinţei vine cu o abordare diferită, aducând mai ales evenimente în fața unui public curios de a înțelege ce se întâmplă la cel mai înalt nivel într-o Americă atotputernică. Avem aici, așadar, o înșiruire de întâmplări fulminante, o trecere în revistă a capitalului uman care l-a sprijinit (sau dimpotrivă) pe Obama, explicarea pe îndelete a schimbărilor din societatea americană și analiza atâtor procese decizionale complicate.

Vei afla și o suită de lucruri despre jocurile de culise, oamenii fățarnici, dezamăgiri și rasism. Aceasta este o carte inspirațională, lungă, onestă: un volum scris mai degrabă cu inima, decât din pragmatism, căci este de-o sinceritate dezarmantă. Dacă te interesează dedesubturile politicii americane, dacă vrei să descoperi chintesența lui Obama și motivele ce stau în spatele deciziilor sale, Pâmântul Făgăduinţei este răspunsul.

Uimitoare sunt înșiruirile de eșecuri (da, și Obama greșește, și greșește mult), înfrângeri politice, discrimănări și înșelăciuni din parcursul politic al eroului nostru. Cum a reușit acesta să meargă înainte, prin greutăți extreme, prin oboseală până la refuz, prin emoții contradictorii și uneori în lipsă de fonduri?

Înduioșătoare sunt relațiile lui Barack cu soția și copiii, ezitările lor și lupta familială: a fi politician de impact sau a fi un tată bun? Ce este mai important pentru această planetă?

Povestea lui Obama nu este despre miracole, sau despre drumuri presărate cu lapte și miere, ori despre lidership înnăscut și căi ușoare, ci dimpotrivă! Pâmântul Făgăduinţei este plină de lecții de viață și este o inspirație pentru cei puternici și curajoși, de a face bine, de a fi parte din schimbare, de a nu renunța niciodată la idealurile tale.

Distribuie articolul: