Adolescenții își creează propria identitate, apare dorința de a fi autonomi și independenți. Pot deveni selectivi cu privire la informațiile pe care aleg să le împărtășească cu familia, vor dori tot mai multă intimitate și își vor cere drepturile. Este normal să se întâmple acest lucru, dar în același timp ei mai au încă nevoie de suport emoțional și material, iar rolul părinților nu trebuie neglijat.

Unii părinți, deoarece  simt că pierd teren, pot găsi ca soluție impunerea unor reguli stricte cu privire la programul copilului lor sau pot recurge la metode de supraveghere și interogatorii. Psihologul Lilia Dubița atenționează că aceste căi viabile prin care părinții realizează o monitorizare eficientă a copilului lor ar aduce doar suspiciune și distanțare în relația părinte-copil.

„Adolescenții se confruntă cu probleme reale în această etapă din viața lor. Urmează să facă față schimbărilor hormonale, pubertății, adaptării sociale, confruntările cu părinții, școlii și colegilor. Sarcina cea mai principală, este căutarea propriei identități.

Cele mai frecvente obstacole cu care se confruntă ei sunt: stima de sine sș imaginea corporala, stresul de adaptare, depresia, presiunea colegilor, bullying, dependența de internet, consumul de alcool, droguri și fumat, tulburări alimentare și comportamente deviante”, a spus psihologul.

Adolescenții pot ascunde informații părinților deoarece le este frică de posibile pedepse sau să nu-i dezamăgească.

„Părinții au nevoie să cunoască și să gestioneze situațiile emoționale și sociale prin care trec copii lor. Ei se pot confrunta cu o stare de nesiguranță, confuzie și alegerea unor direcții greșite care implică viața lor, chiar și atunci când fac parte din familii stabile. Monitorizare excesivă, controlul permanent din partea părinților îi face să intre în contradicție. Adolescentul interpretează controlul, chiar și grija excesivă ca neîncrederea părinților în el. Majoritatea dintre ei se pot simți neînțeleși”, menționează Lilia Dubița.

Unii adolescenți pot recurge la minciună pentru a-i împiedica pe părinți să stabilească reguli. La întrebarea: cum ne asigurăm, ca părinte, că reducem minciuna și ascunderea informațiilor, mai ales în ceea ce privește lucruri ce ar putea reprezenta un pericol pentru ei psihologul a răspuns.

„Este crucial ca adolescentul să simtă că sentimentele și gândurile lui sunt validate și că această validare vine din partea părintelui. Părinții nu trebuie să judece sau să critice ceea ce el simte și gândește, chiar dacă nu sunt întotdeauna de acord cu comportamentele copilului său. Emoțiile de furie, confuzie, gelozia, antipatia față de părinți sau persoanele în vârstă, reprezintă nevoie enormă a adolescentului de intimitate. Părintele poate lua o poziție de ghid și suport, nicidecum poziția de atotștiutor, ” eu știu tot tu nu știi nimic”, a mai spus psihologul.

Comunicarea și monitorizarea comportamentului adolescenților nu este o muncă ușoară. Părinții trebuie să accepte nevoia de autonomie și intimitate a tinerilor, să înțeleagă că există zone în care adolescentul își cere autoritatea deplină. De asemenea, să încerce maximizarea cunoștințelor sale cu privire la activitățile adolescentului, nu prin control activ, ci prin încurajarea dezvăluirilor din partea acestuia.

„Adolescenții trebuie ghidați pentru a putea lua decizii informate și pentru a putea face față stresului și presiunii din partea colegilor. Vorbiți deschis cu “maturul în creștere”, este mult mai matur decât credeți. Interesați-vă de viața și interesele lui, asta o să creeze încredere reciprocă. Un adolescent controlat, poate să se închidă să nu vrea să socializeze, pierde motivația școlară. Alți adolescenți o să intre în confruntare directă: să fugă de acasă, să răspundă urât, să fie rebel, să experimenteze fumatul, alcoolul.

Totodată, au nevoie să știe că sunt iubiți și că se pot baza oricând pe părinții lor atunci când au probleme. Pentru această relație fructuoasă, recomand să fiți deschiși cu copii voștri, să petreceți timpul calitativ și să nu vă interesați sincer de viața lor”, atenționează psihologul.

 

Distribuie articolul: