Se știe că relația dintre părinți-copii este foarte importantă pentru fiecare dintre noi. Această relație trebuie să fie cea mai strânsă şi puternică legătură posibilă între oameni. Nimic pe lumea aceasta nu se compară cu o relaţie reuşită şi plină de înţelegere, respect şi iubire. Totuși, fiecare persoană este diferită, astfel pot apărea numeroase conflicte, în special atunci când este vorba despre relația dintre părinte și adolescent. În acest articol vom analiza acest subiect, iar specialista Ana-Maria Mereuță, psiholog și consilier în probleme de familie ne va răspunde la câteva întrebări. Află ce ar trebui să faci ca părinte, dar și de ce adolescenții pot fi mai agresivi și mai duri. 

Adolescența este o perioadă de schimbare biologică, astfel ea are un impact semnificativ asupra relațiilor părinte-copil. Părinții și adolescenții trebuie să-și reorganizeze responsabilitățile și să se îndrepte către o relație sănătoasă. Deși, conflictele dintre părinți și copii devin mai dese și mai intense în timpul adolescenței, se consideră că aceste conflicte sunt, de asemenea, un mijloc de a negocia schimbări relaționale. 

Nu este deloc uşor să fii părintele unui adolescent deoarece adolescenţa este, prin definiţie, perioada de viaţă în care învăţăm să devenim autonomi. Adolescentul începe să se detaşeze treptat de mediul familial spre grupul de prieteni, însă în acelaşi timp, el caută acel mediu familial, acele repere, care-i vor permite să devină adult. Totuși, să fii și copil și adult în același timp, la fel, nu este deloc ușor. 

Ca această relaţie să fie reuşită, este nevoie de mult efort şi răbdare, atât de la copii, cât și de la părinţii lor. Iată ce ne spune Ana-Maria Mereuță, psiholog și consilier în probleme de familie, despre relația părinte-adolescent.

Cum să educăm corect un adolescent?

Cu multă răbdare, calm, înțelegere, flexibilitate, comunicare constructivă și desigur, cu iubire. 

 De ce de obicei părinților le este mult mai greu să găsească o limbă comună cu copilul lor adolescent, decât cu cel mult mai mic, care și el la rândul său are mofturi? 

Fiecare persoană pe parcursul vieții sale trece prin diferite crize legate de vârstă. Crizele copilăriei au manifestări diferite de cele ale adolescenței. Această perioadă este una complicată pentru ambele părți – atunci are loc maturizarea fizică, intelectuală, emoţională, adolescentul este în procesul de stabilire a unei identităţi personale și de emancipare faţă de părinţi. De asemenea, schimbarea comportamentului, a stării emoționale și desigur a aspectului exterior este determinată de activarea procesului de producere a hormonilor. Astfel, adolescenții pot deveni timizi, hipersensibili, iritabili, agresivi, violenți, revoltați și închiși în sine. 

 La ce metode părinții nici într-un caz nu ar trebui să apeleze atunci când este vorba despre educația unui adolescent?  

Un control exagerat, rigiditatea, învinuirea, critica la adresa adolescentului precum și la adresa prietenilor săi va declanșa un comportament și mai rebel și îl va distanța pe tânăr de părinți.

Cu ce fel de probleme se întâlnesc cel mai des adolescenții? 

Perioada adolescenței este caracterizată de un puternic conflict intern. Mulţi sunt incapabili să primească un oarecare rol – ei nu se simt nici copii, nici adulţi şi foarte des nu ştiu ce se aşteaptă de la ei. Adolescenții doresc să primească o doză mai mare de independență, părinții nefiind întotdeauna gata să o ofere. De asemenea, mecanismele de reglare şi selectivitate a emoţiilor la această vârstă sunt încă instabile. Aceasta îi face pe adolescenţi extrem de vulnerabili. Astfel, mulți întâmpină probleme ca: stresul, anxietatea, depresia, bullying-ul, dependența de internet, stima de sine scăzută, începerea precoce a vieții sexuale, presiunea colegilor, fumatul, consumul de alcool și droguri.

De ce la o vârstă atât de fragedă adolescenții se confruntă deja cu depresia?

Dat fiind că în perioada adolescenței are loc trecerea de la gândirea concretă la cea abstractă, majoritatea tinerilor încep să resimtă foarte puternic presiunea din partea celor din jur, confruntându-se cu tot felul de așteptări din partea părinților, profesorilor, colegilor, prietenilor. Gândul că „eu nu sunt destul de bun”, ce persistă în mintea multor adolescenți, scade extrem de mult stima de sine, accentuează sentimentul de inferioritate și în timp, se poate ajunge la depresie. Alte cauze sunt complexele, neintegrarea într-un grup social și dezamăgirea în dragoste. 

 Cât de importantă este relația copil-părinte pentru un adolescent? 

Extrem de importantă. Sprijinul părinților și acceptarea necondiționată îl vor ajuta să treacă mai ușor peste aceasta etapă dificilă. Adolescentul trebuie să simtă că părintele îi este aproape, este prietenul și aliatul său. Chiar dacă majoritatea nu vor recunoaște acest lucru, orice copil își dorește ca părintele să îi fie prieten, să îl susțină și să se mândrească cu el.

Ce poate face un părinte atunci când dintr-un context sănătos conversația cu un adolescent se transformă în conflict și tensiune?

În primul rând, părintele trebuie să-și păstreze calmul și să încerce să îi înțeleagă sentimentele, emoțiile și fricile ce se ascund în spatele izbucnirii acestui conflict. Poate că adolescentul se simte neînțeles, crede că nu-l luați în serios, că-i neglijați opiniile și dorințele sau poate își dorește mai multă libertate. Ascultați atent ce are de spus, fără să îl întrerupeți, criticați sau să-l comparați cu alții. O altă sugestie e de a alege timpul potrivit pentru o discuție. Aceasta nu înseamnă a uita sau a evita discuția, dar a găsi momentul și locul potrivit, după ce spiritele se mai calmează, pentru a avea o comunicare calmă și productivă. Apoi, analizați împreună cum puteți rezolva conflictul, propuneți modalități de soluționare, găsiți un compromis. Priviți orice conflict ca o ocazie de a discuta deschis și sincer, de a cunoaște punctul de vedere al celuilalt și de a vă cunoaște mai bine unii pe alții. De fapt, fiecare conflict care este rezolvat amiabil, reprezintă o oportunitate de creștere, de a găsi noi modalități și feluri de comunicare și relaționare.

Cum pot să intervină părinții în viața unui adolescent, fără să-și strice relația cu el?

Cu atenție, răbdare și compasiune. Părinții care sunt sinceri cu copii lor, care le arată că și ei trec prin situații stresante și își împărtășesc deschis sentimentele îi ajută pe adolescenți să înțeleagă că nu sunt singuri, că emoțiile pe care le simt sunt complet naturale și că părinții îi înțeleg, le sunt aproape și doresc să îi ajute. Astfel, adolescenții pot deveni mai înțelegători și pot apela mai des la părinți pentru ajutor, știind că vor fi auziți și înțeleși. 

Ce sfaturi le puteți da părinților de adolescenți?

  • Arătați respect față de opinia și deciziile adolescentului.
  • Petreceți mai mult timp împreună, comunicați într-un cadru mai puțin formal.
  • Lăudați-l pentru realizări și chiar pentru intenții.
  • Implicați-l în luarea deciziilor familiale.
  • Evitați să vă impuneți opiniile, gusturile și viziunile asupra vieții.
  • Nu judecați și comparați.
  • Nu fiți exagerat de posesiv, hiperprotectiv și afectuos.
  • Tratați-l ca pe un tânăr adult responsabil.
  • Negociați împreună anumite reguli sau limite.
  • Manifestați curiozitate față de interesele și viața sa socială.
  • Discutați pe teme mai delicate.
  • Nu criticați alegerile sale sau ale prietenilor săi.
  • Găsiţi timp zilnic timp pentru a comunica cu persoanele care vă susțin și vă înțeleg. Împărtășiți-vă sentimentele, experiențele și cereți ajutor când simțiți că situația vă depășește. 
  • Fii alături ori de câte ori are nevoie. Asigură-l că se poate baza pe tine și se poate adresa atunci când simte necesitatea.
  • Renunțați la afirmațiile categorice și cele de genul „eu ca tine am fost, tu ca mine vei fi” sau „când vei crește o să înțelegi” – acestea nu fac decât să accentueze neputința pe care deja o simte adolescentul.

Mulți adolescenți încep să consume alcool și să fumeze din cauza stresului. Care sunt sfaturile dumneavoastră pentru ei. Cum și în ce moduri ar trebui adolescenții să scape de stres și anxietate?

În primul rând, ar fi bine să apeleze după ajutor la părinți sau la un adult de încredere. Împreună pot identifica cauza stresului și modalitatea de a o înlătura. La fel ca și în cazul adulților, adolescenții pot face față stresului implicându-se într-o activitate ce le aduce plăcere. Este recomandat să facă sport, plimbări în natură, să aibă o alimentație sănătoasă, să țină un jurnal, să învețe tehnici de relaxare, conștientizare (mindfulness), de respirație și alte tehnici de management al stresului. Tinerii trebuie să înțeleagă că consumul de alcool și fumatul nu sunt soluții eficiente pe termen lung în combaterea stresului și anxietății. În unele cazuri, adolescenții împreună cu părinții pot apela la terapie și consiliere individuală sau familială.

„Cei adulţi ştiu să dea sfaturi şi să poruncească, dar când este vorba de dialogul cu adolescenţii, cei mai în vârstă ar fi bine să înveţe să asculte cu amândouă urechi şi … cu inima”

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: