Orice ai face există o voce în minte care îți spune că ceea ce faci nu e demn de atenție și apreciere? S-ar putea să suferi de sindromul impostorului, dar hai să o luăm pe rând. Albert Einstein  s-a autodescris drept un escroc involuntar a cărui muncă era nedemnă de a primi atâta atenție… Vă vine să credeți? Omul ale cărui reușite au făcut înconjurul lumii și datorită cărora a rămas în istorie, nu s-a considerat demn de toate premiile și laudele primite. 

De ce nu putem scăpa de sentimentul că nu ne merităm succesul sau că ideile și aptitudinile noastre nu sunt demne de atenția celorlalți?

Psihologul Pauline Rose Clance a fost prima care a studiat acest sentiment de nesiguranță. În experiența sa de terapeut, a observat că muți dintre pacienții studenți aveau în comun o preocupare: deși aveau note mari, nu credeau că își merită locul în universitate. Unii chiar credeau că admiterea lor a fost o greșeală. Deși Clance știa că aceste gânduri erau nefondate, ea și-a amintit că se simțea la fel în facultate. Ea și pacienții săi au experimentat ceva ce e recunoscut după mai multe nume: fenomenul impostorului, experiența impostorului și sindromul impostorului.

Împreună cu colega Suzanne Imes, Clance a studiat pentru prima oară studentele și profesoarele. Rezultatele au arătat existența unui sentiment generalizat de impostură în aceste grupuri. De la primul lor studiu, același lucru a fost descoperit indiferent de gen, rasă, vârstă, și într-o mare gamă de profesii, deși ar putea fi mai prevalent și ar putea afecta disproporționat grupurile subreprezentate și dezavantajate. A-l numi sindrom înseamnă să-i minimizezi răspândirea generală. Nu e o boală sau o anormalitate, și nu e în mod necesar asociat cu depresia, anxietatea sau stima de sine.

De unde vin aceste sentimente de impostură? Oamenii care sunt foarte calificați sau realizați tind să creadă că și ceilalți sunt la fel de calificați. Acest lucru poate degenera în senzația că nu merită să fie răsplătiți și să li se ofere oportunități în fața altor oameni. Și la fel cum Angelou și Einstein au experimentat, nu există un nivel al succesului ce elimină aceste sentimente.

Sindromul impostorului în formă gravă, netratat cu ajutorul unui psihoterapeut, poate degenera și poate declanșa alte probleme și afecțiuni precum burnout, anxietate sau chiar depresie. Oamenii care suferă de acest sindrom trăiesc în permanență cu sentimentul de vină că nu sunt suficient de buni, dar și cu teama că vor fi demascați și totul se va duce de râpă. Ei nu îndrăznesc să accepte provocări, să își schimbe jobul sau să aplice pentru o funcție de conducere, de exemplu, întrucât sunt convinși că nu sunt capabili să se descurce la cel mai înalt nivel.

Semne care pot indica sindromul impostorului

– Tendința de a fi perfecționist, mai ales la locul de muncă

– Munca în exces, statul peste program în mod regulat, din proprie inițiativă

– Subestimarea propriilor reușite la serviciu

– Teama permanentă de eșec

– Desconsiderarea laudelor și a complimentelor primite la locul de muncă

– Incapacitatea de a accepta așa cum se cuvine criticile constructive ale oamenilor bine intenționați

Până acum, cea mai ușoară metodă de a combate sindromul impostorului e să vorbești despre el. Mulți oameni care suferă de sindromul impostorului se tem că dacă întreabă despre performanțele lor, temerile lor se vor confirma. Și chiar atunci când primesc un răspuns bun, de obicei nu ajută la atenuarea sentimentului de impostură. Dar de cealaltă parte, cunoașterea că un consultant sau un mentor a experimentat sentimentul de impostură poate ajuta în eliminarea sentimentului. La fel și în cazul colegilor. Chiar și aflarea că există un termen pentru acest sentiment poate fi o eliberare minunată. Odată ce cunoști fenomenul, poți combate propriul tău sindrom al impostorului prin colecționarea și reamintirea reacțiilor pozitive.

Un om de știință ce dădea vina pe el pentru problemele din laboratorul său a început să analizeze cauzele de fiecare dată când ceva mergea rău. Apoi a realizat că majoritatea problemelor erau cauzate de defecțiuni ale echipamentelor și și-a recunoscut propria competență.

Cum poți să-ți sporești încrederea în tine în ceea ce privește abilitățile profesionale?

Evită gândirea negativă și învață constant. În loc să spui „nu pot”, schimbă puțin abordarea și întreabă-te „cum aș putea să…?” În loc să te plângi că ai o problemă, începe să cauți soluții pentru rezolvarea ei. În loc să îți spui că nu ești suficient de bun pe ceea ce faci, mai bine spune-ți că vei deveni mai bun cu fiecare zi care trece. Nimeni nu s-a născut învățat și toate persoanele cu adevărat profesioniste învață constant și își actualizează cunoștințele.

Nu uita că timpul lucrează în favoarea ta. Dacă ești la început de carieră este normal să existe multe lucruri pe care nu le stăpânești suficient de bine. Cu timpul, însă, dacă ești receptiv și dispus să te dezvolți, vei ajunge mult mai competent decât erai în primele luni de muncă. Cu cât experiența de lucru se adună, cu atât vei fi mai bine pregătit în meseria ta.

Concentrează-te pe punctele forte. În loc să-ți faci o listă mentală cu câte puncte slabe ai, mai bine subliniază-le pe cele puternice și valorifică-le. În plus, există mereu loc de îmbunătățire, așa că, doar pentru că în acest moment nu te organizezi prea bine, de exemplu, nu înseamnă că nu vei învăța să faci acest lucru în timp.

Pune întrebări. Nu-ți fie teamă să întrebi și să cauți răspunsuri atunci când nu știi ceva. Decât să efectuezi greșit o sarcină pentru că nu ți-a fost clar cum trebuie să o abordezi (situație care te va ține sub stres și îndoială permanentă), mai bine clarifică totul de la început și, dacă este cazul, mai adresează întrebări și pe parcurs.

Concentrează-te pe succesele obținute. La orice loc de muncă sunt zile mai bune și mai puțin bune și fiecare persoană poate obține succese sau se poate confrunta cu insuccesele. Pune accentul pe lucrurile bune pe care reușești să le faci și trage învățăminte din cele mai puțin bune, dar nu rămâne concentrat asupra lor.

Ascultă ce au de spus și alții. Acceptă că, uneori, punctul tău de vedere poate fi eronat și că alții pot avea o părere mai obiectivă despre anumite situații. Dacă lucrezi la un proiect care îți dă bătăi de cap, cere părerea unui coleg de încredere sau sfatul coordonatorului. Dacă soluțiile lor te ajută, nu înseamnă că erai mai puțin competent să rezolvi acea sarcină, ci pur și simplu că nu te-ai gândit și la acel unghi de abordare a problemei.

Poate nu vom putea înlătura complet niciodată aceste sentimente, dar putem avea conversații deschise despre provocările academice sau profesionale. Odată cu creșterea conștientizării frecvenței crescute a acestor experiențe, poate ne vom simți mai liberi să fim sinceri despre sentimentele noastre și să ne crească încrederea în câteva adevăruri simple: ești talentat, ești capabil și locul tău e acolo unde visezi și te simți bine. 

Bibliografie: ted.com/doc.ro

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: